Printre Vampiri: Transformarea

♥ Capitolul 2 ♥

Am închis ochii pentru a nu vedea ce se întâmplă. Oare sa o bat? Îmi aduc aminte de sifonara de Carla din generală. Am batut-o fără să îmi pese. Deschid ochii și îi văd părul blondei în mâinile băiatului cu ochi ciocolatii. Serios? A făcut asta pentru mine? Nu cred.

-Dacă ai chef de bătaie atunci mergi în altă parte, târfo! îi spune pe un ton jos, un ton ce te face să te sperii de el.

Toți din cantină au început să râdă. Blonda se enervează și pleacă. Ce comic a fost.

Tipul se uită la mine lung, pe urmă se așează lângă mine.

-Scuză comportamentul târfei. E o nesimțită și așa va fi mereu. îmi spune pe un ton cald. Avea o voce minunată.

-Nu e nicio problemă! Cunosc persoane de genul ei. răspund eu puțin emoționată.

-Nu te-am mai văzut pe aici. Ești nouă?

-D-da! mă bâlbâi eu. La dracu! De ce mă bâlbâi?

Începe sa râdă. Știu. M-am făcut de râs în fața lui.

-Nu te-ai făcut de râs în fața mea, scumpo! răspunde el imediat.

Ce naiba? Ăsta îmi citește mințile? Nu mai înțeleg nimic?

-Da. Citesc gândurile oamenilor. răspunde iar.

-Ce naiba se întâmplă aici? mă uit în ochii lui și observ că nu mai sunt căprui ca la început. Sunt puțini roșiatici. Ce e în neregulă cu tipul ăsta?

Se ridică de la masă și pleacă grăbit. La fel face și gașca lui. Mă uit în jur și o observ pe Alice. Nu avea nicio reacție. Îi fac semn sa se așeze lângă mine.

-Ce e în neregulă cu tipul ăsta? o intreb confuză.

-Sunt ciudați. Toți din gașcă. Și pielea lor e cam ciudată, însă eu nu cred nimic din spusele domnului director.

-Stai! Ce? Explică-mi!

-Ascultă aici. Tipul care te-a băgat în seamă este fiul directorului acestui liceu. Și el are pielea la fel. Ceilalți băieți sunt frații lui.

-Nu prea seamănă intre ei. intervin eu.

-Mă lași să îți explic?

-Bine, bine!

-Așa. Acești băieți sunt de fapt adoptați de domnul director. Nu sunt procreați de el.

-Ce fel sună. spun râzând.

-Da. Știu. Sună funny, însă lasă asta acum. Băieții ăştia sunt foarte diferiți de noi. Cel puțin așa în văd eu. Mereu li se schimbă culoarea ochilor și nu pot înțelege de ce. Nu cred că poartă lentile sau ceva. Nu au de ce.

-Am observat și eu asta când m-am uitat în ochii lui.

Când Alice dă să spună ceva suna clopoțelul. Ne ridicăm de la masă și ne îndreptăm spre clasele noastre. Aveam biologie. Oare și băiatul chipeș are la fel? Doamne, de ce i-am spus așa? În fine.

Ajung în clasă și dau fix de el. Din păcate, singurul loc liber era fix lângă el.

-Dragi elevi, atenție 2 minute! spune profesorul de lângă mine. Aveți o nouă colegă pe nume Daiana.

Avea accent italienesc. Era și chipeș.

Toți ne-am îndreptat atenția către băiatul ciudat. Tocmai dăduse cu pumnul în masă. Oare de ce s-a enervat?

-Domnule Black. Ai vreo problemă? întreabă profesorul.

-Nici una, domnule profesor. tipul ăsta e bipolar sau ce?  Acum câteva secunde era nervos, iar acum e foarte calm.

-Domnișoară, te rog sa iei loc lângă domnul Black.

Domnul Black? E însurat sau ce? Nu mai înțeleg nimic. Totul e în ceață.

Mă așez lângă tip, iar acesta mă privește de parcă aș fi ceva de mâncare. E foarte ciudat! Încerc să nu îl bag în seamă toată ora, însă el se uită la mine fără să clipească. Mă simt oribil. Când dracu se mai termină ora asta?

Sunt speriată de sunetul clopoțelului, iar băiatul ciudat pleacă grăbit afară.

Restul zilei nu l-am mai văzut prin liceu. Oare chiulește? Chiar nu ar trebui să îmi pese.

...

Deschid ușa camerei mele și mă arunc în pat. Ziua asta a fost destul de creppy, dar și frumoasă. Alice mi-a arătat tot liceul. E mai frumos decât în poze. Pe tipul misterios nu l-am mai văzut, ceea ce e bine, însă am mai dat de blonda aia nebună ce mă privea urât. Vreau ca ziua asta să se termine cu bine, însă presimt că nu va fi așa pentru că varul meu sigur va da buzna în camera mea și iar mă va tortura. Îmi urăsc viața!

-La masă! mă anunță mătușa mea din bucătărie.

Mă schimb în ceva mai lejer și cobor în bucătărie. La masă era mătușa mea și vărul meu. Deja știu Cum se va termina seara asta deoarece idiotul de Ryan îmi aruncă un zâmbet pervers.

-Cum a fost ziua voastră?

-Minunată. Imediat Cum am ajuns m-au rugat băieții să îi învăț noi tehnici pentru sport. Spune Ryan entuziasmat.

-Super. Tu scumpo? Ce ai făcut azi? mă întreabă fericită.

-Păi mi-am făcut o prietena. răspund sec.

-Doar atât? întreabă Ryan în timp ce râde de mine ca un idiot.

-Mă bucur pentru tine! spune mătușa repede ca să calmeze puțin tensiunea dintre noi doi.

Terminăm de mâncat și mergem fiecare în camerele sale. După ce fac duș, aud bătăi în ușă. Sunt sigură că e nesuferitul de Ryan și știu exact ce vrea.

-Cine e? întreb deși știam cine e.

-Deschide naibii odată ușa aia!

O deschid repede deoarece știu că o va sparge.

-Ce vrei?

-Să petrec timp cu verișoara mea! îmi zâmbește fals.

-Mai bine ai pleca. Am de învățat pentru mâine.

-Nu! spune și mă trântește în pat.

Începe să mă sărute pe gât ca un animal ce e.

-Te urăsc! îi spun scârbită.

Acesta nu spune nimic. Dă să îmi desfacă sutienul însă simt Cum toată greutatea lui dispare. Deschid ochii și îl zăresc pe jos într-o stare nasoală. Era de sânge pe gât. Se vedea cum a fost mușcat de ceva. Parcă de un animal. Ryan s-a speriat și a fugit în camera lui. Ce naiba s-a întâmplat? Mă uit pe geam și îi văd fața băiatul de azi. Am făcut câțiva pași înapoi deoarece m-am speriat. Ce vrea de la mine?