*pers. Tae*
Suntem de mai mult de 10 ore bune prin spital așteptând o veste de la medic...După ce Saeje a fost călcată de camion s-a trezit numai o data. Jimin a leșinat dar și-a revenit repede. Sunt amândoi internați în spital.
Politia a venit la fata locului și se pare ca șoferul a murit după impact. Suntem toți, pe holurile spitalului și întrebăm fiecare asistenta, fiecare doctor despre Saeje dar nimeni nu vrea sa ne spună ceva... Doctorul ei a intrat în biroul sau de câteva ore și nu a mai ieșit, nici măcar o asistenta nu a intrat la el. Nu ne lasă să o vedem iar Jimin parca înnebunește pe patul de spital când mergem în salonul lui fără nicio veste.
*pers. Jimin*
Ma trezesc din somn cu o durere mare de cap. Ma uit în jur și nu e nimeni. Vreau sa ma ridic dar aparatele la care sunt conectat ma blochează. Imi trag perfuzia din mana ma ridic din pat. Deschid ușor ușa salonului și scot capul afara... Nimeni nu era pe hol. Profit de ocazie și incep sa merg căutând salonului lui Saeje. Ajung la capătul celalalt al holului unde ii vad pe băieți stand ori pe scaune, ori în picioare.
Când ma vad, Namjoon vine la mine și îmi spune autoritar
"Du-te imediat înapoi la tine în salon pentru ca încă nu te-ai refăcut!"
"Nu vreau!Unde e Saeje?"întreb eu
Zăresc o ușă, ma uit pe geamul ușii și o vad pe Saeje pe pat conectata la multe aparate și cu o masca de oxigen pe fata.
"Domnule nu aveți voie!"Intervine o asistenta când vede ca vreau sa intru
"Cine spune?Vreau să-mi vad iubita, ok?!"spun eu nervos
"Dacă nu va calmați va trebui sa chem paza!"
"Ne ocupam noi de el doamna, nu va faceți griji!Dar ce se întâmplă cu prietena noastră?"spune Namjoon
"Din păcate doar doctorul va poate spune" și vrea sa plece dar Namjoon o prinde de brat
"Va rog spuneți-ne! Toată lumea ne ignora! Noi doar vrem sa știm dacă e grav și ce se întâmplă"
"Pacienta a pierdut mult sânge, are capul spart și probabil o tumora la inima! Alte detalii?"spune asistenta rece
"Nu...mulțumim!"Spun si încep sa plâng
**După încă alte câteva ore**
Politia a venit la spital și ne-au dat telefonul lui Saeje care l-au găsit spart lângă camion. Ma uitam prin el și vad 10 apeluri nepreluate de la "Nana". Apelez pe "Nana" și îmi răspunde cineva cu o voce de copil
*Conv. Telefonică *
Seojun:Mamiiii!
Eu:Seojun?
Seojun:Mami, de ce ai vocea asa groasa?
*Conv. Telefonică terminata*
Sunt un las!I-am închis în nas lui Seojun pentru ca nu am curaj să-i spun despre mama lui...
***Peste 10 luni***
*pers.Tae*
Saeje este in coma de 10 luni. Doctori au vrut sa o deconecteze de la aparate pentru ca ei nu cred ca mai e o șansă să se trezească dar din banii nostri (El,Jimin,JH,Jk,RM,Jin,Suga) am cumpărat niște aparate mai sofisticate și am luat-o pe Saeje la vila unde suntem. Am angajat un doctor care o supraveghează dar pana acum nu e niciun semn ca s-ar putea trezi. De când s-a întâmplat accidentul am renunțat la concerte iar profitul nostru a scăzut pe măsură! Diseară avem primul nostru concert din ultimele lunii, n-am mai apărut în public, la televizor iar internetul și ziarele urla ca unul dintre trupa a murit sau ca ne-am destrămat.
E ora 17 iar noi în doua ore trebuie sa fim gata deoarece concertul se tine în aici, în Mexic.
***
*pers. Jimin*
E ora 22 iar noi acum plecam de pe scena după un concert de "revenire" clarificand motivul pentru care am ieșit din peisaj atâta vreme.
Suntem în culise iar telefonul meu suna încontinuu.
"Domnul Saekji"
*Conv. Telefonică *
Eu:Alo?
S: Domnule Jimin pacienta s-a trezit!A început sa plângă !Plânge și suspina,refuza calmantele și trage de perfuzie...Veniți repede!
Eu:Imediat sosim!
*Conv. Telefonică terminata *
Imediat cum am primit telefonul ala am plecat cu băieții înapoi la vila. Ajunși acolo intram în camera unde e Saeje cu doctorul. Aceasta plânge și țipă stand pe spate.
Când venim noi ea se oprește din plâns și se uita la noi, se ridica cu ajutorul mâinilor în fund și se uita la mine. Se ridica din pat dar nu are stabilitate pe picioare și cade. O ridic de jos și o pun înapoi în pat ea uitându-se in continuare la mine.
Vreau sa ma îndepărtez dar ea ma trage de bluza și ma face sa rămân lângă ea. Ma pun mai comod în pat lângă ea. Dupa câteva secunde Saeje ma strânge în brate pana când adoarme.
Băieții se pun și ei jos iar doctorul începe sa ne explice.
"Domnișoară Saeje și-a pierdut memoria!Nu poate sa mai meargă, sa vorbească...va trebui sa ia totul de la zero la fel ca un nou născut!Va trebui sa meargă la psiholog și trebuie tinuta sub observație nonstop.Ea nu știe ca e operata pe inima și nu știe ca o mișcare greșită poate să-i înrăutățească situația!Dacă va cere orice va rog sa acceptați...bineînțeles în o oarecare măsură!"
"Am înțeles!"Spunem noi la unison
***
Doctorul a plecat iar Saeje nu-mi mai da drumul.Pe ușa intra Tae cu o tava de mâncare și un pahar cu suc natural. Din cauza zgomotului făcut de el Saeje se trezește și se așează în fund.Tae ii așează tava cu mâncare în fata iar amândoi așteptăm să faca ceva.
Se uita la mâncare iar apoi confuza la noi.Imediat îmi readuc aminte ce a spus doctorul...nu mai știe sa facă nimic!
-Trebuie sa o învățăm cum sa mănânce!spun eu
-Ok!spune Tae
Imediat Tae ia o furculița și o înfige în niște legume.
-Gura mare!spune el și zâmbește apropiind furculița cu mâncare de gura ei.
După câteva minute Saeje tot nu a mâncat iar Tae e în culmea disperării.
Ma uit la mâncare și-mi ploua în gura!Nu pot sa ma abțin asa ca iau furculița de pe tava și o înfig în niște orez.
Îndrept furculița spre gura mea dar într-o fracțiune de secunda Saeje mi-o ia înainte și îmi ia tot orezul de pe furculița.
-Minune!Mănâncă!spune Tae ușurat ridicându-și mâinile și se lasă ușor pe spate în semn de victorie.
Tot asa pana când eu o hrănesc pe ea ca pe un copil mic iar bolul cu mâncare se golește.Dupa toate astea menajera vine și strânge,Saeje se face comoda și se pune iar în bratele mele.
-M-aș putea obișnui cu asta!spun eu și zâmbesc
Ma uit în jos și o vad pe Saeje cum se uita la mine și zâmbește, când facem contact vizual ea își întoarce privirea devenind rosie la fata bagandu-si capul intre capul și umărul meu.
