//NEEDITAT//
-Se pare ca am casa plina de idoli..spun eu asezandu-ma pe fotoliu
-Si...Saeje cum te-ai cunoscut cu Jimin si aveti relatia asta de atatia ani?ma intreaba Taemin
"Relatie?Ce?Aish...cate minciuni poate sa scoata Jimin pe gura..."imi spun eu in gand
-Poveste lunga, dar nu inseamna ca nu au mai existat certuri,foarte mari certuri!si accentuez ultima parte uitandu-ma la Jimin care se facea mic langa Taemin
-E normal, doar toti am avut certuri cu partenerele/partenerii nostri de viata.spune Wonho
-Oricum...noi trebuie sa plecam acum, mergem la o parada de moda.spune Taemin iar toti se ridica
Se imbratiseaza cu Jimin, mie imi pupa mana si pleaca.
Ma pun din nou pe canapea unde aprind televizorul iar langa mine se pune Jimin.
-Tu nu ai casa?il intreb eu
-Am dar de ce sa stau singur cand pot sta cu tine?
-Nu poti sa raspunzi la o intrebare, cu o alta întrebare
-Eu pot
-Cine te crezi?
-Um...Park Jimin?Cuceritorul si extra talentatul din BTS, moartea femeilor, un dansator minunat ....
-Gata, oprestete.il intrerup eu
-Atunci pot sa stau?ma intreaba el
-Nu!Normal ca nu.
-Atunci stau, cine stie...daca o sa-ti pierzi iar memoria?
-Cand o sa mi-o pierd, te sun eu.spun eu in gluma
-Ai uitat cine te-a ingrijit, cine te-a ajutat sa mergi si sa vorbesti, cine te-a ajutat sa traiesti din nou?ma intreaba el foarte serios
-Nu, nu am uitat.Iti multumesc ca mi-ai fost alaturi dar....
-Dar?
-Sper ca de acum nu-mi vei scoate ochii cu chestia asta de cate ori vei avea ocazia!
-Sigur ca nu, asa ti-ai creat tu parerea despre mine?
-Asa mi-ai facut-o tu sa se creeze.
-De ce esti asa distanta?Tu chiar nu ma mai iubesti?
-Jimin, eu...
-Tu ce?E simplu da sau nu.Si iti promit ca daca vei spune da,inca o mai faci nu voi mai pleca niciodata de langa tine, in schimb daca e nu...niciodata nu vei mai auzi de mine.
-Jimin, nu-mi face asta...te rog!spun eu iar o lacrima imi curge pe obraz
-Nu am vrut sa fie asa dar nici eu nu mai pot, intelegi?
-Tu ma iubesti...?il intreb eu
-Daca pana acum nu ti-ai dat seama de sentimentele mele...atunci.spune acesta ridicandu-se de pe canapea.
-Eu...zic n...nu...la intrebarea!spun eu intr-un final
-Bine, ma voi tine de promisiune.Sper sa fi bine de acum!spune acesta indreptandu-se catre usa si pleaca.
"Chiar...a plecat!"imi spun eu in minte.
Nu credeam ca va pleca, nu credeam ca va renunta asa de usor, nu credeam ca voi ajunge in situatia asta...Oricat de mult l-as iubi,amintirile neplacute create de el imi impanzesc sufletul.Nu voiam sa mai trec prin ce am trecut...Imi e prea frica!Imi e prea frica sa ma gandesc ca as fi avut un viitor alaturi de el...
*Povestitorul povesteste*
Dupa astea spuse, fata cazu jos de pe canapea incepand sa planga timp de cateva ore.
In acest timp, baiatul se ducea acasa pe ploaie, pe jos.Ajuns la el acasa descuie usa, intra in casa si vazu lumina de la bucatarie aprinsa.
Pasi usor catre bucatarie, in capul lui erau o multime de ganduri cum ar fi ca e un hot sau Saeje...
Jimin ramasese surprins sa vada cine este.Imediat izbucni in lacrimi.
-Mama?!spune acesta sarindui in brate mamei sale
-Fiul meu cel drag si scump.spune femeia strangandul la pieptul sau.
Dupa ce mai statura imbratisati se asezara pe canapeaua din living si ajunsera la partea in care Jimin trebuia sa-i marturiseasca sentimentele.
-Fiule s-a intamplat ceva?il intreaba femeia
-Nu, sunt bine!spune acesta zambind fals
-Jimin, sunt mama ta!Simt ca ai ceva, poate ca sunt batrana dar asta nu inseamna ca nu mai vad
-Mama nu esti deloc batrana
-Lasa-ma pe mine acum, tu spune acum ce ai
Jimin i-a povestit mamei sale totul.
*După cateva luni*
Saeje impreuna cu Haeje au ajuns dupa un drum lung in America, ele aveau bilete la concertul baietilor.Haeje venea pentru Tae,iar Saeje sa se impace cu Jimin.
Dupa ce fiecare si-a refacut viata, Saeje a intrat intr-o depresie foarte dura care a pus-o la zid doua luni.A ajuns la psiholog unde s-a trata iar acum este bine.
Dar psihologul i-a deschis si ochii...
