Obișnuiam să fiu o fată simplă. Poate prea simplă. Nu am un nume atât de ales, mă cheamă Elena. Nu aveam o garderobă atât de sofisticată sau cu cele mai frumoase haine. Eram acea fată care voia să treacă neobservată, cu toate că rezultatul era un eșec total. Părinții mei adoptivi au murit într-un incendiu, iar despre cei biologici nu știam nimic. Lucrul ăsta nu mă lăsa să trec cum voiam, neobservată. Oriunde mergeam, oamenii mă opreau și mă întrebau dacă sunt bine. Eternul răspuns era și este:”sunt bine, mulțumesc!”.
Însă tot timpul răspunsul ăsta reprezenta cea mai mare minciună pe care o puteam spune. Parcă toată lumea mea era pe dos. Fratele meu, Jeremy, se droga. Unchiul John, a apărut de nicăieri dorindu-și să rămână la noi cu toate că niciodată nu l-am suportat, am acceptat. Mătușa Jenna părea că nu poate face față la aceste lucruri. Încercam să îi dau de fiecare dată o stare de bine, să o ajut.
Am avut multe încercări eșuate în legătură cu Jeremy, nu se putea abține din a se droga, acest fapt datorită Annei, fosta lui prietenă, prima iubire de altfel. Anna a murit într-un accident. Mașina pe care o conducea tatăl său, a căzut de pe un pot, în râu. Nu erau doar ei doi (Anna și tatăl său) în mașină, ci și mama și bunicii acesteia.
