În acea seară mă gândisem mai mult ca niciodată la Klaus. Mă hotărâsem. Ce era să fac dacă nu să îl evit, să evit răspunsul?
Cel puțin asta până când am ajuns într-o zi la școală, cu Kath. Eram amândouă în fața dulapului meu când a apărut Klaus. Deja tremuram.
-Hei, Ell, Kath. Te-ai gândit la ce ți-am spus? Accepți să fii din nou cu mine? a spus spre mine.
Kath deja avea lacrimi în ochi. Mi-a zis:
-Nu pot să cred că ai făcut asta! după a plecat.
-Klaus, scuză-mă. Kath, stai, te rog.
-Lasă-mă!
-Kath, te rog, stai, lasă-mă să îți explic.
-Știai că sunt îndrăgostită de el și cu toate astea nu îmi puteai spune că și tu ești la fel. Se vede asta după felul în care te uiți la el. Hai, mai inventează o minciună și după spune-mi-o.
După ce a zis asta, a plecat plângând de la școală. Ce făcusem? O pierdusem din cauza că nu i-am spus adevărul. Ce prietenă bună am mai fost și eu atunci. Am plecat și eu acasă, iar când am ajuns m-am dus direct în camera mea și am început să o sun pe Kath și să încerc să îi explic tot. Dar în zadar, nu îmi răspundea.
După câteva apeluri bune, aud telefonul sunând. Nu cunoșteam numărul, dar am răspuns. De prima oară când am auzit vocea, mi-am dat seama cine era.
-Hei, Ell.
-Klaus..
-Ce s-a întâmplat azi cu Kath?
Am tăcut o clipă pentru că nu știam ce să îi spun, dar m-am gândit și mi-am dat seama că trebuia să îi spun ce simt pentru el și ce simte și Kath.
-Uite, Klaus, încă sunt îndrăgostită de tine. Nu mai vreau să neg asta, dar nu știu dacă putem fi din nou împreună.
-De ce spui asta?
-Pentru că și Kath are aceleași sentimente pentru tine ca și mine..
-Wow.. Și de ce nu mi-a spus asta până acum? Și de ce nu mi-ai spus și tu ce simți pentru mine?
-Ăă..
-Spune-mi, te rog.
-Pentru că nu știam ce simți tu pentru mine. Felul în care m-am despărțit de tine a fost nesimțit. Nu credeam că mai ai ceva sentimente pentru mine.
-Uite, Ell, știi deja ce simt pentru tine. Ce zici să ne întâlnim mâine să vorbim față-n față?
-Te anunț diseară..
