I
Intr-un colț al unui vagon de fumători,la clasa I,judecătorul Wargrave,acum pensionar,fuma dintr-un trabuc și citea cu interes știrile politice din ziarul "The Times".La un moment dat,puse jos ziarul și privi pe geam.Treceau prin Somerset.Se uita la ceas:mai avea doua ore pana la destinație.
Trecu in revista tot ce apăruse in presa referitor la Insula Negrului.Fusese inițial cumpărată de un milionar care era înnebunit după iahting-și urma o prezentare in detaliu a unei luxoase case pe care o construise pe mica insula de lângă coasta Devon.Din păcate,cea de-a treia soție a milionarului american nu era o buna navigatoare,ceea ce l-a determinat sa vândă casa și insula.In ziare apăruseră numeroase anunțuri de vânzare.Apoi amintirile au fost însoțite de mențiunea ,scrisă cu litere îngroșate,ca insula a fost cumpărată de un oarecare domn Owen.Imediat după aceea au început sa circule zvonurile ca adevăratul cumpărător era,de fapt,domnișoara Gabrielle Turl,steaua de cinema hollywoodiană ! Dorea sa petreacă acolo câteva luni departe de ochii presei."Busy Bee" făcuse o aluzie discreta ca urma sa devină locuința familiei regale?!
Cineva ii șoptise revistei "Mr. Merryweather" ca fusese cumpărată pentru o luna de miere-tânărul lord L. fusese in sfârșit atins de Săgeata lui Cupidon! Jonas știa din surse sigure ca fusese cumpărată de marină pentru niște experimente ultrasecrete!
Nu încăpea nicio urma de îndoiala,Insula Negrului reușea sa se mențină pe prima pagina a ziarelor!
Judecătorul Wargrave scoase din buzunar o scrisoare.Scrisul era ilizibil însă,pe alocuri,anumite cuvinte ieșeau in evidența neașteptat de clar.
Draga Lawrence...de atâția ani n-am mai primit niciun semn de la tine...trebuie sa vii pe Insula Negrului...un loc atât de minunat...avem atâtea de vorbit...din vremurile de demult...comuniunea cu natura...bai de soare...12:40 din Paddington...te astept la Oakbridge...
Iar scrisoarea se încheia cu o semnătura pompoasă:"A ta pentru totdeauna,Constance Culmington".
Judecătorul Wargrave se gândi mult timp pana își aminti când o văzuse ultima oară pe Lady Constance Culmington.Trecusera șapte,dacă nu chiar opt ani de atunci.Se ducea in Italia sa se bronzeze și sa fie in comuniune cu natura și cu contadini(fermier in lb. italiana).Mai apoi,după cum auzise ,se dusese in Siria,unde avusese ocazia sa se bronzeze sub un soare și mai puternic și sa intre in comuniune cu natura și cu un bedouin(beduin in lb.italiana).
Constance Culmington,reflecta el,era exact genul de femeie care ar cumpara o insula și s-ar înconjura de mister!Aproband cu o mișcare a capului propria logica,judecătorul Wargrave își lasă capul in piept...
Adormi...
II
Într-un compartiment la clasa a III-a,alături de alți cinci călători,Vera Claythorne se lăsă pe spătarul banchetei și închise ochii.Ce greu era sa călătorești într-o zi atât de călduroasă!Va fi bine la mail mării!Avusese într-adevăr mare noroc ca primise slujba aceasta.Cand doreai un post pe timpul vacantei,aproape întotdeauna te alegeai cu o droaie de copii pe cap-posturile de secretare erau mult mai greu de obținut.Nici măcar agenția nu ii dăduse speranțe prea mari.
Apoi primise scrisoarea.
Mi-ati fost recomandata de Agenția Femei Calificate.Am înțeles ca dumnealor va cunosc personal.Sunt dispusă sa va ofer salariul pe care îl cereți și doresc sa va prezentați la datorie începând cu data de 8 august.Luati trenul de 12:40 din gara Paddington,iar eu va voi întâmpina in Gara Oakbridge.Va trimit cinci hârtii de o lira pentru a acoperi cheltuielile de transport.
Cu respect,
Una Nancy Owen
Iar in susul paginii era trecută adresa de expediție :Insula Negrului,Sticklehaven,Devon...
Insula Negrului! Doamne,numai despre asta se vorbise in ziare in ultima vreme ! Tot felul de aluzii și de bârfe!Desi probabil ca cele mai multe erau neadevărate.Insa casa fusese cu siguranța construită de un milionar și era un simbol al opulente.
Vera Claythorne,sătulă de un trimestru obositor la școala,își zise:"Sa fii învățătoare la clasa a treia nu e mare lucru...Ce bine ar fi dacă as putea obține un post la i școala respectabila!"
Apoi,cu inima strânsă,se gândi:"Dar sunt norocoasa ca am pana și asta.La urma urmei,oamenilor nu le place de cineva care a fost anchetat de procuror,chiar dacă procurorul m-a absolvit de orice vina".
Își aminti ca,dimpotrivă,o lăudase pentru prezenta de spirit și pentru curaj.Avand in vedere ca fusese vorba despre o ancheta,nici nu se putea sa meargă mai bine.Iar doamna Hamilton fusese bunătatea întruchipată-doar Hugo...dar nu dorea sa-și amintească de Hugo!
Pe neașteptate,in ciuda căldurii din compartiment,începi sa tremure și își dori sa nu se fi îndreptat spre mare.Ii reveni in minte ,cât se poate de clar,o imagine.Capul lui Cyril,ieșind la suprafața și scufundându-se la loc in timp ce plutea spre mal...in sus și in jos...in sus și in jos...In timp ce ea însăși înota cu pricepere după el,croindu-și drum prin apa,însă știind bine ca nu va ajunge la timp...
Marea,cu albastrul ei întunecat și blând,cu diminețile petrecute la malul marii...cu Hugo...Hugo care ii spusese ca o iubește...
Nu trebuia sa se gandeasca la Hugo...
Deschise ochii și se uita încruntată la bărbatul din fata ei.Un bărbat înalt,cu tenul măsliniu,cu ochii de culoare deschisă,cam apropiați,și cu o gura aroganta,ce inspira cruzime.
"Pun pariu ca a călătorit prin niște locuri extraordinare și a văzut tot felul de lucruri",își zise Vera.
III
Philip Lombard,aruncând o privire cercetătoare asupra fetei din fata lui,se gândi:"Draguta,chiar dacă arată oarecum a învățătoare".
O dama greu de cucerit,era convins de asta,căreia ii plăcea sa dețină controlul,in ura sau iubire.Lui i-ar fi placut sa...
Se încruntă.Nu,nu se punea problema de așa ceva.Aici era vorba doar de afaceri.Trebuia sa se concentreze asupra slujbei.
Oare despre ce era vorba?Evreul ăla afurisit fusese al naibii de misterios.
-Ori acceptați,ori nu,una din doua,domnule căpitan Lombard.
-Deci îmi dați o suta de guinee?intrebase el gânditor.
Întrebase asta pe un ton neutru,ca și cum o suta de guinee ar fi fost o nimica toată pentru el.O suta de guinee,când el nu mai avea practic bani decât de o masa indestulata! Își imaginase totuși ca afurisitul de evreu nu se lăsase înșelat-asta e partea proasta cu evreii,nu-înoți înșela niciodată in privința banilor-te citesc imediat!
Apoi Lombard întrebase pe un ton la fel de neutru:
-Și nu-mi puteți da nicio alta informație?
Domnul Isaac Morris scuturase cu hotărâre fin capul mic și chel.
-Nu,căpitane Lombard,veți afla mai multe la fata locului.Clientul meu știe ca aveți reputația omului potrivit la momentul potrivit.Sunt împuternicit sa va înmânez o suta de guinee pentru ca dumneavoastră sa plecați la Sticklehaven,in Devon.Cea mai apropiată stație de tren este Oakbridge,veți fi așteptat acolo și veți face restul călătoriei pana La Sticklehaven cu mașina,iar de acolo o barca cu motor va va transporta pana la Insula Negrului.Acolo veți fi la dispoziția clientului meu.
Lombard întrebase imediat:
-Pentru cât timp?
-Nu mai mult de o săptămâna.
Căpitanul Lombard spusese mângâindu-și mustață:
-Sper ca înțelegeți ca nu pot comite nicio ilegalitate.
In timp ce vorbea,ii aruncase o privire pătrunzătoare interlocutorului sau.Domnul Morris răspunsese grav,cu o urma de zâmbet pe buzele groase de semit:
-Dacă cu se va propune sa faceți ceva ilegal,cu siguranța ca veți fi liber sa va retrageți.
Bruta aia mică și nenorocita zambise!Ca și cum ar fi știut foarte bine ca in trecutul lui Lombard legalitatea nu fusese o condiție sine qua non...
Buzele lui Lombard se despărțiră intr-un rânjet .
Zău,de vreo doua ori fusese luat de val.Dar scapase de fiecare data.De fapt,nu se dădea in laturi de la prea multe...
Nu,nu se dădea in laturi de la prea multe.Isi imagina ca va fi amuzant pe Insula Negrului.
