Memphis, Tennessee, America.
4 iulie, 2013
Era ziua Americii, iar Memphis stralucea din cauza zambetelor, a artificiilor si a luminilor ce impodobeau fiecare coltisor al orasului. Muzica jazz rasuna la fiecare colt de strada, iar 50 de steaguri frumos colorate marsaluiau in toate cartierele Memphis-ului, colorand atmosfera.
Sally Bowen, cu frumosul sau par castaniu, carliontat, atarnandu-i pe umeri, imbracata cu o superba rochie rosie emana fericire prin fiecare zambet, privire sau miscare. Colin Roth o astepta in gradina de trandafiri albi a doamnei Bowen, care imprastia o mireasma divina. Dupa ce si-a imbratisat parintii si fratele mai mic, Sally a ocolit spatele casei si s-a furisat cu pasi timizi prin spatele lui Colin. Cand s-a apropiat, l-a prins brusc de umeri, strigand:
-La multi ani de ziua Americii!
Iar el a tresarit, iar dupa cateva secunde au inceput sa rada amandoi zgomotos. Colin purta un costum bleu-marin care ii venea foarte bine in contrast cu camasa alba si papionul rosu. Si se asorta de minune cu Sally. Ea s-a apropiat de el, la fel de silentios si de timid, apoi el a strans-o in brate si i-a sarutat fruntea. A prins-o de mana si a tras-o dupa el, necontenind din a o admira.
I-a deschis portiera masinii sale negre, apoi a inchis-o cand s-a asigurat ca s-a asezat, apoi s-a imbarcat si el.
-Arati incredibil, i-a spus el. Stralucesti, pur si simplu.
Apoi masina a pornit. Centrul orasului si casa lui Sally erau despartite de o padure de stejari batrani.
-Concentreaza-te la drum, i-a spus ea surazand si atigandu-i usor umarul.
Dar el nu se putea opri din a o privi. Pur si simplu nu putea. Se simtea hipnotizat de frumusetea ei. I-a prins mana calda intr-a lui.
Nimic, nimic rau nu parea sa se intample.
Era fix 9 p.m. Sally il privea cu atentie pe Colin si el pe ea cand ceva le-a lovit masina. Colin a pierdut controlul volanului, iar masina s-a izbit intr-un stejar situat pe marginea soselei. Partea dreapta a masinii era zdrobita in intregime. Era partea in care se afla Sally.
Dupa 30 de minute, timp in care fusese inconstient, Colin s-a trezit brusc, tipand. S-a uitat in jur. A iesit cu greu din masina. Si a incercat sa o scoata pe Sally.
-Sally, o striga. Sally, iubito, ma auzi? Te rog, spune ceva. Am sunat la ambulanta. Vor veni imediat.
In cateva clipe a venit echipajul de salvare specializat. Au scos-o pe Sally. Iar Colin nu se putea opri din plans. Fața ii era zdrobita, iar stralucirea ii disparuse. Pleoapele ii erau inchise strans iar mainile incremenisera intr-o pozitie ciudata. Colin s-a apropiat de ea. Lacrimile lui se pravaleau pe rochia lui Sally care isi pierduse si ea sclipirea.
-Nu respira! a strigat barbatul care o tinea in brate.
Colin a scancit asezat in ambulanta. Un medic incerca sa il linisteasca. Altul a sarit sa o resusciteze pe Sally.
Au incercat.
Dar nu au reusit.
Sally murise.
-E moarta! a murmurat Colin ca pentru sine. Si e numai vina mea. E numai vina mea, a strigat smucindu-se din stransoarea medicului si fugind catre cadavrul lui Sally.
-Am sa ma duc cu tine! a exclamat. Ti-am promis ca nu am sa te las singura niciodata. Ti-am promis.
I-au acoperit trupul cu un cearsaf alb. Iar pe Colin l-au urcat in ambulanta, fara voia lui.
Sally era acum moarta.
Brisbane, Queensland, Australia
4 iulie 2013
Lindsday Green statea in pragul casei, scriind in jurnal. Recent se despartise de Louis Martin. Nu se simtea rau in legatura cu asta. Ci dimpotriva. Se simtea eliberata. Insa el continua sa o hartuiasca. Nu o lasa in pace. Nu o lasa sa treaca mai departe.
Si in seara asta venise din nou la ea. Isi parcase bmw-ul pe peluza proaspat tunsa a vecinilor, izbind unul dintre cosurile de gunoi asezate la marginea strazii. Lindsday s-a ridicat, punandu-si jurnalul la loc sigur, sub grinda desprinsa a verandei.
-Louis, te rog, lasa-ma in pace.
-Nu vreau si nici nu pot, Lindsday! a strigat el.
-Nu mai tipa, a spus taios Lindsday. Fratele meu doarme.
-Nu imi pasa, a spus dand intr-un mod ridicol din umeri. Cum nu ti-a pasat nici tie cand mi-ai frant inima, a strigat din nou.
-Daca vrei sa mai vorbesc cu tine, nu mai tipa. De ce nu vrei sa intelegi ce iti spun? Niciodata nu intelegi.
Louis se apropie de Lindsday si o trage de maini. Se suie amandoi in masina, iar bmw-ul porneste spre oras.
-Acum putem vorbi, a spus el.
-Nu am intentionat sa te ranesc, i-am spus.
-Dar ai facut-o, a strigat el.
-Opreste masina! a strigat. Opreste-o odata! Nu mai suport sa tot tipi la mine!
Dar el nu o oprea. Apasa si mai tare pe acceleratie.
-Vrei sa ne omori? a tipat disperata Lindsday. Opreste!
Dar el nu o asculta. Niciodata nu a facut-o. Ii iubea doar aspectul fizic, dar nu o cunostea pe dinauntru. Era doar un pusti bogat, narcisist si egocentrist. Si nimic mai mult.
Furia il orbise. A facut un viraj brusc spre dreapta, iar din cauza vitezei, masina s-a izbit agresiv intr-o cladire veche.
Louis a scapat doar cu cateva rani.
Dar Lindsday... Se afla intr-o stare critica.
Dar cel putin nu murise. Ci se afla pe o linie foarte subtire, iar Viata si Moartea trageau din toate partile de ea.
____________
Scuzati-ma daca v-am plictisit. Dar trebuia sa fac un capitol introductiv.
Promit ca urmatorul capitol va fi mai bun.
Multumesc!
