Experiment Mortal

Partea I

      Spațiul cosmic a fost, este și va fi mereu un infinit viu, care depășește imaginația oricărei minți umane. Din întuneric s-a născut totul și tot în întuneric se va fărâmița , îmi spunea tata când eram mai mică. Până acum câțiva ani nu mi-am dat seama dacă se referea la sfârșitul tuturor — când nu vor mai exista nici galaxii, nici găuri negre, nici Spațiul în sine — sau doar al planetei noastre.

      Apoi am aflat că Spațiul nu moare niciodată.

      Mi-am imaginat în fel și chip scânteia orbitoare de lumină albă care ne-a creat: am văzut-o ca pe ceva mistic, care m-a fascinat, dar și ca pe ceva înspăimântător. Și mi-a fost frică pentru un moment. Atunci am învățat că fascinația nu este ceva foarte distins de spaimă; și că, uneori, nu se definește deloc prin frumusețe, ci doar prin ceva neînțeles, dar pe care vrem să îl pricepem în cele din urmă. Și asta doar pentru că ne e sperie, deoarece nu-l putem controla. Iar noi, oamenii, avem tendința să controlăm totul.

Ne sperie de-a dreptul să nu avem lucrurile sub control. Ne sperie gândul că viața noastră poate să depindă de alcineva sau altceva în afară de noi înșine. Așa că alegem să credem că noi deținem controlul și că tot ce ne înconjoară este dependent de noi.

Ce-i drept, viața Terrei a depins de oameni mii de ani la rând. Asta până când egoismul și nepăsarea lor i-au adus sfârșitul. Iar acum, din cauza greșelilor din trecut, am ajuns sub controlul planetei noastre, care a devenit cel mai mare inamic al omului.

      Dacă miile de generații care au pășit înaintea noastră pe pământul ei ar fi avut mai multă grijă de ea, noi am fi avut șansa la o viață mai bună. Dar ei au poluat-o cu indiferență și goană după bani. Au smuls și au lăsat pradă flăcărilor oxigenul care le asigura supraviețuirea. Au intoxicat-o și secat-o de resurse fără a se gândi la consecințe.

      Dacă aș putea să le vorbesc acum, iar ei să mă audă, i-aș întreba: De ce? De ce ne-ați alungat Soarele? De ce ne-ați secat apele? De ce trebuie să plătim noi pentru greșelile voastre? 

De ce nu v-ați gândit la viitor?... de ce ne-ați îmbolnăvit casa?