Nu-mi amintesc cum am ajuns acasă. Ştiu doar că m-am trezit în faţa uşii încercând s-o descui. N-aveam cheile la mine şi eram din nou nevoit să sun la sonerie;un semnal scurt şi două lungi.Îmi deschise mama.Probabil eram singurul care făcea astfel deoarece mama nu părea surprinsă când m-a zărit în pragul uşii.M-a îmbrăţisat scurt, mi-a pus mâna pe frunte şi cu o voce îngrijorată m-a întrebat ce am.Ştiu că i-am dat un răspuns scurt, înainte de a mă duce la mine în camera,iar ea a renunţat să mă mai agaseze cu întrebari.
Camera mea sau locul unde-mi petreceam cea mai mare parte a timpului nu era una foarte mare.Avea pereţii precum piersicele coapte,perdeaua portocalie ca razele soarelui,un pat în care ar fi putut încăpea 3 ca mine,un birou plin de pe atunci cu banalităţile care mi se păreau mie demne de reţinut,dar pe care mama le considera inutile,un calculator,un televizor si câteva cărţi din copilărie.
În timp ce încercam să-mi fac de lucru,gândul îmi zbură la Karmen.Oare începeam să simt ceva pentru fata asta?Nu.Prezenţa ei doar mă intriga,glasul ei mă intriga,tot ce avea legătură cu ea mă intriga.Cu toate acestea nu era posibil ca eu sa ma ataşez de ea.De ce aveam astfel de gânduri doar de la prima conversaţie?Trebuia să mă gândesc la ea în felul acesta?Poate că era prea prietenoasă cu tipul retras.
Vocea mamei m-a readus la realitate.Eram chemat la masă.Mi-am dat seama că nu mâncasem nimic de aseară iar corpul meu simţea din ce în ce mai mult asta.Noroc de mama.Nu trebuia decât să mă privească două secunde pentru a-şi da seama de ce am nevoie.Când aveam vreo 3-4 ani, îi tot spuneam că o să mă căsătoresc cu ea.Râdea, apoi adăugam că aceasta se va ocupa de mine,îmi va face mâncare, va spăla, iar eu nu aveam decât s-o iubesc.Să nu îndrăzniţi să vă gândiţi la o altfel de iubire decât cea pe care un fiu i-o poartă mamei sale,oameni bolnavi ce sunteţi.
Când am intrat în bucătărie ,televizorul era pe un canal de ştiri,cel mai probabil pe Antena 3. Mama lăsa micul ecran astfel dacă-şi găsea ceva de facut prin casă, iar lucrul ăsta se întâmpla mai mereu.Tata era în balcon , fuma.Într-una din zile l-am întrebat de la câţi ani fumează şi ce simte când o face.Mi-a spus că are acest obicei de la 14 ani.Eu l-aş fi numit viciu.A ezitat înainte de a-mi răspunde că nu simte nimic când trage din ţigară, însă eu nu eram sigur de asta.Dacă n-ar fi simţit nimic, n-ar mai fi făcut-o.Şi totuşi ceva îmi spunea că nu merită să-mi bat capul cu asta.
Tatăl meu , persoana pe care o admir cel mai mult , este unul dintre cei mai înalţi bărbaţi vazuţi de mine.Are aproape doi metri înălţime, braţe puternice, un corp şi mai puternic, probabil din cauza faptului că a fost în armată,părul şaten lung până la umeri, o faţă rotundă pe care nu poţi zări nicio gropită,ochii verzi.Lui trebuie să-i mulţumesc pentru ce sunt azi.De ce?Pentru că el e persoana căreia-i cer sfaturi,persoana care mă ajută necondiţionat şi tot el mă scapă de explicaţiile pe care trebuie să i le dau mamei.
Să nu mă înţelegeţi greşit,îmi iubesc mama mai mult ca orice, însă ea este aceea care mă alină când lucrurile iau o întorsătură ciudată.Ea e cea care mă mângâie când nimeni altcineva nu crede că am nevoie.Ea e persoana la care apelez atunci când nu am cu cine vorbi,cea care mă învaţă să am mereu un zâmbet ascuns în inimă ,că importanţi sunt doar aceeia care rămân când lumea se duce naibii.Îmi spune mereu să fac ceea ce vreau când am ocazia deoarece ceea ce nu trăim la timp,nu mai trăim niciodată.Ea se ocupă de sufletul meu , de spiritul meu , pe când tata e cel care mă învaţă lecţiile vieţii.El îmi spune să nu îngenunchez în faţa nimanui,niciodată, să am încredere în mine,să învăţ din greşelile altora fiindcă nu am timp să le fac eu pe toate, să cred ce-i mai bun despre oameni pentru a mă scuti de multe neplăceri.
Ştiu,am scris mult si probabil puţini vor înţelege, însă minoritatea nu trebuie niciodată neglijată pentru majoritate.Azi scriu prost.Nu reuşesc să-mi adun gândurile într-atât cât să mă înţelegeţi.Ce-i drept sunt o persoană complicată şi schimbătoare.Poate-s nebun.
Trecând peste aceste lucruri, ne-am aşezat toţi la masă fără a scoate niciun sunet.Am început să mâncăm în timp ce tata mă intreba:
-Ce-i în neregulă cu tine?
-Nimic.Doar nu prea am chef de vorbă.Vreau doar să mă duc în camera mea pentru a-mi termina de citit romanul. l-am minţit eu.
A stat două secunde, apoi cu o voce calmă a adăugat:
-Mai repetă o dată asta, dar priveşte-mă-n timp ce o faci.
Ştia.Ştia că minţisem.Nu-i puteam ascunde nimic omului ăstuia?Trebuia să ştie întotdeauna tot ce se petrece în sufletul meu?Eram dator să-i spun?Nu. De data asta trebuie să rezolv singur lucrurile.Stai.Care lucruri?
-Lev, acum vreau să repeţi. îmi spuse zâmbindu-mi viclean.
-Tată, n-ai încredere în mine?încercam eu să-l şantajez.
-În tine,am. În lucrurile care-ţi ies pe gură,nu prea.Ai prostul obicei de a mă minţi sau de a ocoli adevărul ,cum vrei tu să-i zici.
-Nu e un lucru important.De aceea nu merită menţionat.
-Ştii ce nu înteleg ? Niciodată nu vii la mine să-mi spui ce ai. Eu trebuie să trag de tine , eu trebuie să te intreb. De ce?
-Vrei să ştii prea multe. Lasă-mă-n pace. Mă descurc si singur.
-Vreau să ştiu ca să te feresc de eşecuri.
-Eşecurile fac parte din viaţă.Lasă-mă să mi-o trăiesc pe a mea.Nu poţi să controlezi totul. Nu poţi să ştii totul şi acum nu poţi face nimic.
A dat cu pumnul în masă. M-a privit plin de mânie în timp ce se apropia. Nu ştiam ce avea să facă, apoi am văzut un pahar zburând spre mine.Totul s-a întâmplat prea repede.Abia am avut timp să mă feresc, să-mi apuc chitara şi să-i mai arunc o ultimă privire mamei înainte de a mă repezi afară din apartament. Am lăsat în urmă înjuraturile tatei si zgomotul uşii trântite într-o încercare disperată de a scapa.
---------------------------------------
Bună.Doresc să vă aflu parerea despre cele trei capitole şi dacă merită să mai continui.Aştept cu nerabdare comentariile voastre priviind felul meu de a scrie şi ,de ce nu , critici referitoare la acesta.Ţin să le mulţumesc tuturor celor care îmi urmăresc povestioara , s-o numesc asa. Deci , multumesc voua. :)
