PassWord:Soul

Cei din capătul străzii

Cu câteva luni în urmă

-Drăguţ, drăguţ! exclama Luna examinând arma pe care camaradul său tocmai o furase.

-Sper să te mulţumească şi să nu îmi mai ceri să fac asta, spuse băiatul îmbrăcat sport, cu părul de un gri intens, făcut ca o creastă.Ştii că din cauza tâmpeniilor tale am pierdut casa! se revoltă acesta.

-Mă laşi? Sunt aici să mă distrez, nu să întemeiez familii! comentă fata de culoare cu părul vopsit blond.

Stăteau acum pe cutiile aruncate la colţul unui magazin de vechituri.Rămăseseră fără nimic de când poliţia îi prinsese şi le confiscase totul.

-Şi ce ai de gând să facem acum? întrebă camaradul acestea luându-i arma din mână pentru a o privi mai atent.

Luna oftă vexată.Nici nu se gândise ce are să facă mai departe.Ar fi fost prea multă bătaie de cap.

-Zău aşa, Raul! Tu chiar nu ştii să faci altceva decât să-mi pui întrebări? Ce ai zice să-ţi cauţi ceva de lucru? îşi ridică o sprânceană şi-şi puse un picior peste celălalt.

Era înaltă şi formele îi eşeau mult în evidenţă.

Raul nu apucă să răspundă fiindcă maşina poliţiei se făcu auzită.

Luna sări ca arsă şi se ascunse în spatele cutiilor trăgându-l şi pe băiat după ea.

-Cum ai furat asta, cretinule? spuse nervoasă arătând către armă.

-Cu grijă şi atenţie idioato! îi răspunse acesta.Nu sunt după noi!

Luna le observă fiecare mişcare.Poliţiştii vorbeau acum între ei, agitaţi.

Fata nu putea să audă despre ce discută şi profită de momentul în care aceştia nu erau atenţi şi fugi în direcţia opusă crezând că Raul o va urma.

Dar nu a fost aşa.

Şi avea să-şi dea seama ce greşeală imensă facuse abia dupa ce avea să-l revadă.