Nebunia, experimentul "N"

Capitolul 1

   Știți cum e acea senzație când ești înjunghiat pe la spate și trântit la pământ? Ei bine, nici eu nu am mai simțit-o până acum. Cred că acesta îmi va fi sfârșitul. Dacă vreți, vă pot spune cum am ajuns într-o asemenea situație, oricum mai pot face altceva?

   Totul a început acum doi ani, când eu și fostul meu șef  ne-am certat groaznic, dar voi ajunge și acolo de îndată. Eram un tip obișnuit ca oricare altul. Aveam o slujbă la una dintre cele mai bune firme din țară. Toată viața mea era simplă. Totul a mers perfect, până când, lucrurile au luat o întorsătură neplăcută.

   Într-o zi de miercuri, cum am ajuns la muncă și am intrat în biroul meu, pe masa am găsit un un plic misterios pe care scrie doar litera "N". Nu aveam pe atunci de unde să știu că vine de la... De îndată ce l-am văzut, l-am luat vrând să aflu ce ascunde acel plic. În el se afla o scrisoare  pe care scria: "Știm că tu ai făcut-o și îți recomandăm să îți îndrepți greșeala altfel vei suporta consecințele. Gândește-te bine la ce ai făcut. Ai timp până mâine." Totul era foarte ciudat și dubios, în ultimul timp nu am făcut nimic rău, nu am rănit le nimeni. Am crezut că totul era doar vreo farsă, așa că nu am băgat de seamă. După câteva ore am ieșit din birou dorind să-mi iau ceva de mâncare. Nici nu am apucat să ajung bine la tonomat, că mă și întâlnesc cu Kate, cea mai drăguță fată din incintă și tot odată fata de care îmi plăcea. Imediat ce ma văzut mi-a zâmbit și ma salutat. 

-Bună Alan.

-Hei Kate. "La naiba, iar ma salutat prima. Sper să nu mă creadă timid" am spus în sinea mea.   Nu-ți va venii să crezi ce mi s-a întâmplat.

-Ce ai pățit?

-Cum am ajuns în birou am găsit asta. Foarte ciudat și totuși cred că este doar o glumă.

Îmi ia scrisoarea, o citește apoi se uită puțin panicată la mine și-mi spune:

-Simt că ceva nu e în regulă. Ceva rău se va întâmpla.

-Mereu spui lucruri de genu'.

-Și mereu am dreptate nu uita asta.

-Da, ai dreptate.

Am continuat să discutăm câteva minute apoi ne-am întors fiecare în biroul său. Timpul trecea iar eu nu puteam să uit de spusele lui Kate. Trebuie să am grijă. În sfârșit a sosit timpul să plec acasă. Înainte de a pleca, am întrebat-o pe Kate dacă vrea să o însoțesc până acasă. Mi-a spus că astăzi va mai rămâne în oraș fiindcă are ceva de rezolvat. Ne-am îmbrățișat, luându-ne la revedere apoi fiecare am continuat pe drumul nostru. Ajuns în parcare am văzut pe mașina mea un bilețel pe care scria "NU UITA" iar în colț din nou acel "N". Văzând-ul, mi-am amintit de vorbele lui Kate, iar paranoia a început să apară, preț de câteva clipe. Într-un final m-am liniștit, am urcat în mașină și am plecat spre casă. Drumul, ca de obicei era liniștit, totuși începusem să am și eu un presentiment ciudat. Ajuns acasă, am intrat în baie să fac un duș, gândindu-mă că poate așa mă voi liniștii iar. Dar, începusem să mă simt urmărit. După duș nu am mai avut poftă de mâncare, așa că m-am așezat în pat, mi-am luat laptop-ul și am început să cauta informații despre acest "N". Am căutat tot felu de nume de persoane cât și de asociații dar nici un rezultat. Am început să-mi pun tot felul de întrebări când deodată, aud soneria de la ușă. 

-Cine poate fi la ora asta? 

Ajungând la ușă, o deschid și nu văd pe nimeni. Știam ca nu mi s-a părut. Pe jos, văd încă un bilet. Am început să mă panichez puțin. Am ridicat biletul și nu mi-a venit să cred. Scrisul era roșu ca sângele. Pe el scria: "Nu încerca să cauți informații, totul este în zadar. Dacă până mâine totul nu este rezolvat, vei suporta consecințele. Viața ta e în joc Alan, nu uita!" Mâinile îmi tremurau, inima bătea apăsat și simțeam că nu pot respira. 

-Ce înseamnă toate astea? Cine ești?! Ce vrei de la mine?! am început să țip, apoi am intrat în casă trântind ușa. Mi-am luat telefonul și am început să o sun pe Kate. Eram disperat, ea era singura persoană care îmi era mereu alături când aveam nevoie. După puțin timp a răspuns. 

-Mulțumesc Domnului că ai răspuns. Kate nu mai rezist, nu mai pot!

-Alan, ce s-a întâmplat? Ce ai pățit?! mă întreabă speriată.

-Ai avut dreptate, ceva se întâmplă și nu știu ce! Nu mai pot suporta..

-Alan trebuie să te calmezi. Sunt aici cu tine, spune-mi ce ai pățit.

Imediat cum am vrut să îi spun, nu o mai puteam auzii. Tot ce se auzea era un fâșâit. Deodată încep să aud o voce groasă și înfricoșătoare.

-Bună Alan.

-Cine ești?! De unde mă cunoști? Ce vrei de la mine?! Și ce ai făcut cu Kate?!

-Fi liniștit Kate nu a pățit nimic, doar am întrerupt apelul cu ea pentru ați transmite că dacă mai află și altă persoană de cele întâmplate, situația se va complica și mai rău. Așa că, țineți gura și nu uita cele scrise pe bilete. 

-Nu am făcut nimic! De ce nu îți dai seama, nu sunt eu acea persoană pe care o cauți.

-Mai vorbim, Alan.

Imediat cum a închis Kate revenise.

-Alan, nu știu ce s-a întâmplat. Auzeam doar un fel de bâzâit.

-Kate, nu pot vorbii acum, discutăm altă dată.

-Alan ești sigur? Putem discuta și acum. 

După vocea ei, puteam să îmi dau seama că era îngrijorată pentru mine.

-Kate..totul este bine am nevoie de odihnă acum.

-Bine Alan, dar dacă ai neapărată nevoie de cineva nu uita sunt aici pentru tine.

-Nu voi uita asta niciodată și îți mulțumesc mult Kate. Discutăm mâine.

După ce i-am închis, m-am întins în pat gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat și la ce se va întâmpla. Nu am de unde știi ce îmi va oferii viitorul dar un lucru știu sigur. Din ziua aceea, viața mea a luat o întorsătură neplăcută.

Va urma...