Nebunia, experimentul "N"

Capitolul 2

   Ceea ce urma să se întâmple, era doar începutul unui dezastru colosar. În noaptea aceea nu am putut închide un ochi. Eram speriat, tremuram din cap până în picioare. Nu mai ştiam ce să fac. Aş fi vrut să vorbesc cu Kate. Ştiam că mă putea ajuta, mereu o făcea. Dar nu voiam să pățească ceva.  Nu voiam să fie implicată în neînțelegerea asta. 

   Peste câteva ore aud cum sună alarma de la telefon. Era deja ora timpul sa mă pregătesc pentru încă o zi de muncă. Nu voiam ca, Kate să mă vadă aşa. Dar nu aveam de ales. Cu greu m-am ridicat din pat şi m-am dus să fac un duş. Într-un final am reuşit să mă liniştesc puțin, dar de paranoie nu puteam scăpa oricât de mult încercam. Simțeam cum în permanență sunt urmărit de cineva. 

   Ajungând la birou, imediat m-am întâlnit cu Kate. 

-Allan!

Mă uitam la chipul ei speriat. I se putea citii frica foarte uşor. 

-Buna Kate..am spus cu o voce tremurată

-Allan ce s-a întãmplat? Vreau să ştiu.

-Sunt bine Kate fi liniştită. 

Deaba am încercat să mint. Nu puteam să îmi ascund foarte bine frica pe care o dețineam.

-Allan minți! Te cunosc de mult timp şi ştiu foarte bine când minți sau nu. De ce îmi ascunzi? Ce ai pățit de nu-mi poți spune?

-Kate..nu ştiam cum să îi spun. Nu voiam să fim auzi auziți. Aşa că...

-Kate..putem discuta după program?

-Bine dar, unde să mergem?

-Cunosc un loc mai retras unde puteam discuta liniştiți. Nu vom fi întrerupți de nimeni.

-Bine, aşa rămâne.

Restul zilei a decurs normal. Timpul trecea iar eu mă tot gândeam cum să îi spun. Nu voiam să intre în bucluc din vina mea.

   Într-un final ora 4 sosise. Mi-am luat lucrurile şi mă îndreptam spre maşină.

-Cred că, Kate mă aşteaptă la maşină deja. am spus în sinea mea.

Şi aveam dreptate. Stătea lângă maşină cu geanta în mână aşteptând să o pornesc.

-Ai întârziat 3 minute! îmi spune zâmbind.

-Nu putem fi toți punctuali ca tine

-Dacă ai vrea ai putea.

Am plecat deîndată sper locul despre care îi povestisem.

-Allan?

Îi arunc o mică privire.

-Ce este acel loc mai exact?

-Vei vedea când vom ajunge.

A durat puțin până când am reuşit să ajungem. După o oră am ajuns.

-Acesta este locul.

Era o cafea care părea pustie.

-Arată aşa, neprimitor.

-De obicei este foarte aglomerat. Dar nu a sosit încă ora de vârf. Aşa că avem tot localul la dispoziție. Îl cunosc pe propietar, aşa că am aranjat o masă cat mai departe de acesta pentru a fi sigur ca nu va auzii nimic. I-am spus doar că vrem o masă mai îndepartată, iar el nu a mai întrebat nimic altceva.

-Bine, să mergem atunci.

Cobor imediat şi îi deschid uşa ca un gentleman. După ce intrăm în local ne întâlnim cu un angajat care ne-a condus la masa noastră. Imediat după ne-a adus 2 cafele cu lapte. Ştiam că aceasta este preferata lui Kate aşa că am comandat fără ca ea să ştie.