Nebunia, experimentul "N"

Capitolul 3

   "Ori cât de mult ai încerca să scapi, nu vei reuşii. Frica este unul dintre cele mai puternice sentimente. Odată intrată în corp, nu mai poți scăpa uşor de ea şi uşor uşor, te distruge."

   De 3 zile nu am mai ieşit din casă. Îmi e prea teamă să mă duc la muncă, să vorbesc cu cineva, să fac ceea ce îmi place. Telefonul e plin de apeluri şi mesaje de la Kate. Nu puteam să îi răspund. Nu mă simțeam în stare, totodată îmi era prea frică să nu pățească ceva. Stăteam în pat gândindu-mă ce aş putea face. Deodată simt cum telefonul începe să vibreze. Primisem un mesaj. Era evident cine îl trimisese, sau, cel puțin aşa credeam. Am decis să ignor mesajul, dar după puțin timp, văd cum primisem încă unul. De data asta, ori cât de mult am încercat să îl ignor, nu am mai putut rezista.  Știam că, Kate este foarte îngrijorată și că trebuie să îi răspund odată și odată. Cum mi-am deschis telefonul, într-adevăr, primul mesaj era de la Kate, dar cel de al 2 lea era de la "acel număr". Mi-am luat inima în dinți și am deschis acel mesaj. Îmi pot amintii chiar și acum acel mesaj:

   "Doar fiindcă te ascunzi nu înseamnă că te va salva. Pregătește-te! Totul se va schimba." 

   Ușor ușor începeam să nu mai simt nimic. Toate amenințările astea păreau false, totuși bine realizate. Cum l-am citit, l-am sters imediat. M-am concentrat mai mult pe Kate, ce aș putea să îi spun. Într-un final, am reușit să compun un mesaj în care i-am explicat cele întâmplate și totodată, am invitat-o la acel local. Nu după mult timp mi-a răspuns și îmi acceptase invitația. Era de așteptat. Nu m-am gândit o clipă că mă va refuza. 

   Aveam la dispoziție câteva ore pentru a mă pregătii. în sfârșfit a sosit ora plecării. Fericit, m-am grăbit spre mașină și am plecat. Singurul meu gând, era să o revăd. Nu-mi doream nimic altceva. Pe drum m-am oprit să cumpăr un buchet de flori. După puțin timp am ajuns la locul întâlnirii. Ea era deja acolo și mă aștepta. Punctuală ca întotdeauna. Am parcat mașina și m-am îndreptat spre ea. Cum m-a văzut, fără ezitare a început să alerge spre mine, m-a luat imediat în brațe spunându-mi:

-Credeam că nu te voi mai vede Allan..

-Liniștește-te Kate, totul e bine acum. Am avut nevoie doar de puțin timp să îmi revin.

-Dar, nu trebuia să stai singur. Știi doar că..

O sărut ușor pe frunte și îi spun:

-Kate, nu voiam să pătești ceva. Am vrut ca toate să se liniștească. Acum sunt mai bine.

-Dar..bine, dacă spui tu.

Știam că nu tot nu mă va crede. Dar ce puteam face? Dacă cineva trebuia să pățească ceva, acela eram eu. I-am oferit buchetul de flori și am intrat în local.

Am petrecut câteva ore bune în care pot spune că ne distrasem pe cinste. După ce credeam că totul s-a terminat, defapt, noaptea abia avea să înceapă. Cum am ieșit din local nici nu am apucat să spun ceva că, Kate, ma apucă de braț și spune:

-Nu te mai las de capul tău. În seara asta nu mai scapi de mine!

Nu-mi puteam luat ochii de pe chipul ei. Acel zâmbet mă făcea fericit. 

-Și dacă nu mi-aș dorii asta?

-Minți! Te cunosc Allan și stiu că asta îți dorești de mult vreme.

-Nu pot nega asta nici dacă aș vrea.

-Vezi?! Știam eu.

Kate era o fată superbă. Mereu a știut să mă facă fericit și mereu a știut ce îmi place și-mi trebuie. Știam la ce se referă, dar am lasat-o să își continue ideea.

-Hai Allan, tot înainte spre casa ta!

-Ahm, casa mea e în partea stângă.

-Vorba vine Allan!

Nu puteam crede că ea chiar voia asta. Am urcat în mașină și ne-am grăbit spre casă. Nu știam sigur dacă, Kate chiar voia să facem ceva sau doar glumea cu mine. Cum am ajuns, am intrat în casă iar Kate îmi ceruse cheia casei. M-am uitat puțin mirat la ea, i-am dat-o apoi mi-a spus cu un zâmbet larg:

-Siguranța înainte de toate. Acum nu o să fim deranjați.

Abia atunci am realizat că, vorbea serios mai devreme. Mă apucă de braț și mă trage spre pat. 

-Allan! Nu sta degeaba! Hai să ne distrăm.

Să fiu sincer, nu prea știam cum trebuia să procedez. Nici cum să îi spun asta..Dar Kate subtil m-a învățat. Vă puteți da seama ce fel de noaptea am petrecut cu ea. Dimineață, se trezise înaintea mea pentru a pregătii micul de jun. M-am trezit și eu, puțin uimit că nu a fost un vis. 

-Neața Allan. Cum a fost aseară? Ți-a plăcut? începuse iar să zâmbească.

-Bună dimineața Kate. A fost..n-am cuvinte.

-Mă bucur, acum vino la masă. Nu uita, trebuie să mergem la muncă.

-Aproape uitasem că nu w weekend.

-Pentru asta sunt aici, să îți amintesc.

Am luat micul de jun, și am rugat-o să se îmbrace repede, fiindcă întârziam. În câteva momente eram amândoi pregătiți de plecare. Pe drum, Kate a sugerat că ar trebuii să mai facem cândva asta. Doar m-am uitat la ea, am dat din cap și i-am spus că o vom face iar. Nu aveam de unde să știu că aia era ultima mea zi normală pe care aveam să o trăiesc. Ajunși, am urcat spre birouri, dar ceva era ciudat. În fața ușii biroului meu, statea un om inalt foarte bine făcut. Dintr-o singură palmă mă putea pune la pământ. Inițial m-am gândit că așteptă pe altcineva. Ajuns în fața acestuia, mă întreabă:

-Să înțeleg că tu ești..Allan?

-Da, i-am răspuns. Ce doriți?

-Șeful vrea să te vadă.

Kate se uita mirată la mine. Nici eu nici ea nu înțelegeam de ce mă cheamă. Poate era legat de zilele când nu venisem. Imediat după m-am îndreptat spre biroul șefului. Cum am deschis ușa, acesta m-a poftit să intru. Părea vesel. Acel șarpe, știa să își ascundă sentimentele foarte bine. 

-Allan, ai idee de ce te-am chemat?

I-am răspuns politicos nu.

-Allan, vine un timp când răbdarea unei persoane ajunge la limită. Îți sugerez, să faci ceea ce trebuie acum.

-Cu tot respectul domnule, nu știu la ce vă referiți. 

-Spui că nu știi. Acum!

Îmi amintesc că simțisem că ceva ma lovit de la spate și că a leșinat imediat. Deodată m-am trezit speriat. Eram legat de un scaun la mâini, picioare cât și ochi, După câteva clipe simt cum cineva încearcă să mă dezlege. Era acea persoană înaltă.

-Ce caut aici?! De ce sunt legat?! Răpunde-mi

-Asta, fiindcă nu ai făcut ce ți s-a spus. Ai avut nenumărate șanse și tot nu ai vrut să o faci.

Era vocea șefului ce auzisem. 

-Cum adică? Ce am făcut?!

-Nu trebuia să furi acele documente! își face apariția din spatele meu.

-Ce documente? Despre ce tot vorbești?

-Te prefaci că nu știi. Permite-mi să îți reamintesc. Documentele "Experimentului Nexus"

Va urma...