Îndrăgostită de un vampir

Capitolul 1. Reîntâlnirea

Astăzi este o zi frumoasă pentru a merge la liceu. Mă numesc Ema Stuart am 15 ani și învăț într-un liceu din Londra unul pentru copii de bani gata. Părinții mei sunt Elena și Teodor Stuart, ei au o companie care se ocupă cu diverse afaceri și deseori rămân singură luni întregi acasă. Dar nu-i problemă , m-am obișnuit. Azi este prima zi de liceu în clasa a IX-a. Prietena mea cea mai bună este Marina. Azi simt că va fii cea mai tare zi din viața mea. Merg la Marina pentru a pleca împreună, am ajuns la ea . Bat de două ori la ușă și aud vocea Marinei.
Marina: Hei! Ai ajuns! Intră, nu sta afară, sunt aproape gata.
Ema: Hei! Normal, doar nu mergeam singură în prima zi de școală fără tine.
Marina: Gata! Să mergem!
Ema: Bine.
Marina: Ai auzit ce-a făcut Luca vara asta?
Ema: Nu mă interesează și nu-mi pasă.
Marina: Nu ai stat tu cu el și ziceai că-l iubești. Mmm?
Ema: Asta a fost până să-mi dau seama ce nesimțit e!
Marina: Ok...
Ema: Hai să ne grăbim, vom întârzia!
Marina: Bine, bine. Și auzit noile vești?
Ema: Ce vești?
Marina: Păi... Niște băieți s-au transferat și... vor fii cu noi în clasă, abia astept să-i cunosc.
Ema: Da, da cred că o să sari pe ei imediat ce îi vezi. Râzând de faptul că poate așa va face.
Am ajuns în sfârșit la școală, am mers direct spre clasă intrând după Marina. În spatele clasei l-am văzut pe Luca fostul meu iubit. Mă ia grețul numai când îl văd. Clopoțelul a sunat m-am așezat în banca mea, de lângă Marina și așteptam să intre profesorul. Acesta a intrat iar, după dumnealui, au mai intrat și trei băieți înalți și bine făcuți cu abdomenul lor de șase packețele. Ce tot zic doamne. Marina saliva după ce ia văzut intrând, am râs puțin de ea apoi m-am uitat iar la profesor.

Profesorul: Dragi copii, aceștia sunt Ștefan William, Maick Cornwall și Alexandru Ronvard.
Ema: Marina nu mai saliva mă faci să vărs.
Marina: Dar sunt așa de sexi.
Profesorul: Vreți să ne spuneți și nouă ce faceți domnișoară Ema?
Ema: Nimic, domn profesor.
Profesorul: Așa ziceam și eu. Deci copii sper să îi întâmpinați cum trebuie pe noi colegi ora aceasta nu o facem, vă las să vă cunoașteți.
Marina: Yeyyy.
Ema: Yes. După ce profesorul iese din clasă...
Marina: Ema se pare că Ștefan te soarbe din priviri.
Ema: Nu este adevărat și potolește. Mă sperii când faci așa.
Marina: Uite cine vine!
Luca: Bună Ema!
Marina: Vă las să vorbiți.
Ema: Bună... Luca! Ce este?
Luca: Vroiam să văd ce faci.
Ema: Ai văzut acum poți pleca.
Luca: De ce ești așa de rea?
Ema: Nu sunt!
Luca: Să nu crezi că scapi atât de ușor de mine! M-a luat de mână și m-a strâns atât de tare încât simțeam cum îmi vine să țip, o strângea din ce în ce mai tare. M-a tras după el și am mers în spatele școlii pentru a nu vedea nimeni scandalul pe care îl va face.
Luca: Tu crezi că poți să-mi faci față?! Hă?! Zi că te omor aici!
Ema: Lasă-mă! Am spus încercând să nu plâng de frică, nu l-am mai văzut niciodată așa.
Luca: Ce, să te las?! Ști cât de mult țin la tine?! Zi fă?!
Ema: Nu vreau să mai fiu cu tine! Te urăsc!
Luca: Da, atunci uite aici! Am stat tăcută dar ne mai putând abține am dat drumul șiroaielor de lacrimi și am văzut cum Luca bagă mâna în buzunar scoțând în cuțit punându-l în dreptul stomacului meu. L-am privit în ochi cu frică și lacrimile mi se prelingeau pe obraji. În clipa următoare am simțit cuțitul în burta mea, apoi la scos și la băgat iar și la lăsat acolo. Priveam cum sângele îmi curgea din corp simțeam cum devin tot mai slăbită căzând într-o baltă de sânge. Înainte să leșin am auzit un glas superb care mă striga cu disperare.

Povestește Ștefan

Când am văzut ce-i făcea băiatul ăla Emei, am vrut să mă bag dar una din fete a apărut ca din senin și nu mă lasă împace. Când am văzut că băiatul acela a luat-o pe Ema din clasă știam că ceva nu este în regulă și cu greu am scăpat de fata aia, și din păcate nu-i mai vedeam așa că a trebuit să-mi folosesc simțurile de vampir pentru a o găsi și... da sunt vampir. Am căutat-o peste tot și mă gândeam că voi ajunge prea târziu, dintr-o dată am simțit un miros foarte puternic de sânge am mers după miros iar acesta m-a condus la Ema care era pe jos într-o baltă de sânge aproape leșinată am strigat-o dar în zadar, m-am apropiat de ea rapid și i-am dat din sângele meu, a băut extrem de mult, și eu eram slăbit. I-am auzit pe Maick și Alexandru venind spre mirosul sângelui. Când au văzut au luat-o pe Ema sus și pe mine la fel și am mers spre casa mea. Am ajuns acasă, pe Ema au dus-o în dormitor și eu după ei, mi-am revenit dar totuși am vrut să stau lângă Ema până se trezea, mă întreb cine îi poate face rău Emei, ea nu merită răul ăsta, aș vrea să o ajut dar nu știu dacă îmi va accepta ajutorul. M-am îndrăgostit de ea din prima clipă de când am văzut-o. Eu o știu de mult timp dar ea nu știe că am avut mereu grijă de ea din umbră, nici nu își amintește de mine era prea mică. O iubesc nu vreau s-o pierd... Au trecut cinci zile de ce nu se trezește.

Maick: Ștefan ești bine?
Ștefan: Da, sunt!
Alexandru: Ștefan, nu mai încerca să ascunzi, știm că nu ai mai mâncat de când e Ema în starea asta, ai nevoie de mâncare.
Ștefan: Nu-mi este foame!
Maick: Bine! Hai să mergem!

Povestește Ema

M-am trezit și m-am uitat prin jur, asta nu ie școala, unde sunt? Ce caut aici? Mă uit mai atent prin cameră și îl văd pe Ștefan stând pe scaun.
Ștefan: Ema în sfârșit te-ai trezit?! Ești bine?? Cum te simți? A întrebat în timp ce se apropia de mine luându-mă în brațe.
Eu: Sunt bine! Dar unde sunt și... ce caut aici?
Ștefan: Ești la mine acasă, te-am adus aici deoarece am văzut că era-i într-o baltă de sânge, îmi poți spune ce îți amintești?
Eu: Ultimul lucru care mi-l amintesc este că am căzut într-o baltă de sânge apoi am auzit pe cineva care mă striga. Ăsta este ultimul lucru pe care mi-l amintesc.
Ștefan: Mă bucur că nu ți-ai pierdut memoria. Acum odihneștete, când ți-e foame mă strigi, să-ți faci un duș și îți voi lasă hainele aici ok?
Eu: Ok...
După ceva timp am adormit și când m-am trezit mi s-a făcut foame, m-am gândit să fac un duș apoi să-l chem pe Ștefan. După duș am luat hainele pe care mi le-a lăsat. L-am strigat și a apărut foarte repede în fața mea, am tresărit puțin dar după câteva minute mi-am revenit.