Îndrăgostită de un vampir

Capitolul 2. Dezvăluirea secretului

După ceva timp am adormit și când m-am trezit mi s-a făcut foame m-am gândit să fac un duș apoi să-l chem pe Ștefan. După duș am luat hainele pe care mi le-a lăsat. L-am strigat și a apărut foarte repede în fața mea, am tresărit puțin dar mi-am revenit.
Ema: Mi-e foame... Am spus rușinată.
Ștefan: Nu trebuie să-ți fie rușine simte-te ca la tine acasă și urmează-mă, casa este cam mare și te-ai putea rătăci.
Ema: Bine... L-am urmat în liniște când am ieșit din camera aceea,  am ieșit pe hol și era imens casa era imensă zici că era castel. Mă uit uimită la cât de mare este casa lui.
Ștefan: Hei, ești bine?
Ema: Ce... Da sunt bine.
Ștefan: Sigur? Te văd cam distrasă...
Ema: Da sunt, numai că... ai o casă imensă.
Ștefan: Nu e foarte mare...
Ema: Mhm...
Ștefan: Am ajuns, ia un loc. Și mi-a tras scaunul.
Ema: Vai, ce gentleman ești.
Ștefan: Sunt doar cu cei care merită. A spus acesta chicotind.
Ema: Adică eu merit?
Ștefan: Normal că măriți. A spus acesta făcându-mi cu ochiul.

Gândurile Emei

Doamne este așa drăguț mă întreb dacă are prietenă doamne Ema la ce te gândești. Nu se poate, deja să te fii îndrăgostit de el. Doamne... Ce mi se întâmplă? Într-un fel sunt atrasă de el în sensul de iubire. Of... Ce am azi? Trebuie să merg pe acasă, poate părinții mei sunt îngrijorați. Dar stai scap un mic detaliu. Ștefan a zis că m-a găsit într-o baltă de sânge și eu îmi amintesc asta dar cum se face că mă simt complet vindecată și rana nu mai este... Ce mi-a făcut cât timp am dormit...

Gândurile îi sunt întrerupte de Ștefan care își flutura mâna prin fața Emei.

Ștefan: Ema... Ema... Ești bine? Pământul către Ema?
Ema: Da... Da... Ce este?
Ștefan: Ai pătit ceva? Am văzut că te uitai în gol, s-a întâmplat ceva?
Ema: Nu, sunt bine. Eram pierdută printre gândurile mele.
Ștefan: Aaaa... Ok, masa este gata.
Ema: A, mulțumesc!
Ștefan: N-ai pentru ce...

Gândurile lui Ștefan

Doamne ea nu știe că sunt vampir și mi-e frică, dacă o să afle mă va urâ și se va speria de mine... Nu vreau asta... Uneori puterea mea de vampir îmi dă bătăi de cap și cred că ați ghicit puterea mea este citirea gândurilor. Aș vrea să fie totul bine, eu o iubesc, vreau să fiu cu ea... Stai ce tocmai am zis doamne nu sunt sănătos.

Șirul gândurilor îi sunt întrerupte de Ema.

Ema: Ștefan ești bine?
Ștefan: Ce... Da sunt...
Ema: Huh... Și zicea-i de mine că mă uit în gol.
Ștefan: Scuze...
Ema: Nu-i nimic... Ștefan trebuie să-mi sun părinții, îmi poți spune unde îmi este telefonul?
Ștefan: Poftim! A fost la mine cât timp ai ,,dormit".                                                                                                Ema: Mulțumesc! Atunci îmi deschid telefonul și văd 70 de apeluri și de mesaje. Dintre care 20 de apeluri și 50 de mesaje. După ce am văzut mesajele de la mama și tata mi-am dat seama că nu trebuie să-mi fac griji, deoarece ei nu sunt acasă... Se pare că au plecat și ei după ce am plecat eu la școală... M-am decis să o sun pe Marina, pare cam îngrijorată din mesaje și câte apeluri am de la ea...

Convorbire telefonică

Eu: Marina?
Marina: Ești nebună cum ai putut să nu dai nici măcar un semn de viață, știi cât de tare m-ai speriat și îngrijorat????
Eu: Scuzeee nu am mai avut baterie la telefon, Scuzeee....
Marina: Să vezi ce-ți fac când vei venii la școală! Nu o să mai scapi de mine....
Eu: Bine... Vorbim mai încolo.... Te pup paaaa...
Marina: Bine... Și eu paaa....

Convorbire telefonică încheiată

Ștefan: Deci, vei mai rămâne la mine până te faci bine?
Ema: Nu știu ce să zic...
Ștefan: Stai liniștită nu te mănânc...
Ema: Nu este asta... Dar...
Ștefan: Haide, te rooog!
Ema: Bine... Dar doar cu o condiție...
Ștefan: Orice... Spune...
Ema: Vreau să-mi spui cum de m-am vindecat așa de repede?
Ștefan: Păi... Ema nu știu cum să-ți zic mi-e frică că te vei speria de mine, vei fugii și mă vei urâ pentru totdeauna, eu nu vreau asta, nu vreau să te pierd, ești cel mai important om din viața mea, ești raza mea de soare.
Ema: Te rog Ștefan, jur că nu voi țipa sau fugii de tine...
Ștefan: Bine... Ema eu... eu sunt un... un vampir...
Ema: Stai... Cum? Aceasta nu avea nici o expresie facială stătea și privea în gol spre el.
Ștefan: Ema... Te rog... Spune ceva... Te rog... Mă sperii...
Ema: Tu chiar ești... vampir?
Ștefan: Da...
Ema: Deci motivul... vindecării mele ești tu? Adică sângele tău?
Ștefan: Da... dar de unde știi?
Ema: Aveam o bănuială... dar există vre-o șansă să devin vampir?
Ștefan: Da... Mi-ai băut mult sânge și deja ești în faza de transformare...
Ema: Asta este minunat! A spus Ema sărind în brațele lui Ștefan.
Ștefan: Crede-am că îți este frică de mine... Și faptul că vei deveni vampir te înspăimântă.
Ema: Nu, stai liniștit, ba din contră îmi place ideea.
Ștefan: Ema vreau să știi dezavantajele și avantajele să fii vampir, înțelegi cât de periculos este nu?
Ema: Da înțeleg, și de aceea mă vei ajuta, nu-i așa?
Ștefan: Normal.
Ema: Mulțumesc, Ștefan! Atunci la luat în brațe iar Ștefan răspunzând-ui la ea.
Ștefan: Ar fii bine să te schimbi, vor veni câțiva membrii ai familiei mele și aș vrea să vă fac cunoștință. Ok?
Ema: Ok...
Atunci Ema s-a dus sus în camera ei, unde a fost adusă prima dată și s-a schimbat cu hainele pe care i le cumpărase Ștefan. După ce Ema se schimbă îl cheamă pe Ștefan pentru ași da cu părerea.
Ema: ȘTEFAN, POȚI VENII PUȚIN, TE ROG?
Ștefan: VIN ACUM! Acesta vine sus cu viteza de vampir...
Ema: Cum îmi stă?
Ștefan: Wow, îți stă minunat!
Ema: Mulțumesc!
Ștefan: Ema... Aș vrea să-ți spun ceva...
Ema: Sigur, ce este? Înainte să răspundă a sărutat-o pe buze, Ema rămânând surprinsă de gestul său s-a înroșit la față. Și privirea era îndreptată spre ochii lui.
Ștefan: Vreau să-ți spun că eu... eu te... te plac... ca pe o iubită.
Ema: Și eu te plac. Atunci Ema i-a luat fața în mâinile ei și la sărutat iar Ștefan i-a răspuns la sărut iar acesta devenind un sărut pasional. Ștefan a mușcat-o de buza de jos pentru ai deschide gura și să introducă limba în lăcașul ei umed încercând s-o domine. Întrerupe sărutul din lipsă de aer și respiră săcădat.