Mesajul... (VOL. I ~Young Soul~)

16.Accidentul

*după 6 luni*
Perspectiva lui Jimin:
M.am acomodat bine. Ma inteleg cu baietii, sunt ca si a doua familie. Tin la ei foarte mult. Oare...ce mai face Jennie? O fi bine? Ultima dată, adica acum 6 luni dupa ce am plecat m.a sunat si... nu i.am putut raspunde, am sunat.o mai tarziu dar...se pare ca si.a blocat numarul de telefon. Ohh... cred ca nu vrea sa aibe de aface cu mine. Oare cum o sa dau de ea?
Mă tot gândesc pana ce vine YoonGi:
YoonGi: Hei, ce.i cu tine?
Jimin: Cum as putea să dau de ea?!
YoonGi: Nu stiu, frate, am si eu problemele mele nu numai tu. Nancy, cum dau de ea?
Jimin: Daca m.ai putea ajuta... am da de amandoua nu crezi?
YoonGi: Dar cum facem, geniule?
Jimin: Nu stiu.
YoonGi: Ah da, ă, PD-nim a spus că avem liber o saptamana.
Jimin: Serios? Pai asa ne.am intoarce. Mă rog aş încerca sa.i dau mesaj. Îi dau mesaj pe vreo retea de socializare, trebuie sa.mi raspunda. Fa si tu la fel.
YoonGi: Incerc.
După ce YoonGi iese din cameră imi iau telefonul şi îi dau mesaj
JimParkMochi: "Hei, Jennie, sunt eu Jimin, sunt aici în Seul cu baietii, ne intelegem bine, eu sunt bine... ideea e ca nu am mai vorbit de foarte mult timp.. poate am parut cam ciudat atunci cu sărutul acela, dar asa am simtit sa fac. Uite daca vezi mesajul vreau să vorbim..."

Perspectiva lui Jennie:
Mda...să zicem ca sunt bine. Pe cine pacalesc nu sunt. Pentru o perioada, de fapt de cand l.am sunat pe Jimin, mi.am scos cartela din telefon. Nu prea am mai fost asa activa. N.am vrut sa discut cu restul o perioada... decat cu Nancy.
Decid sa.mi deschid telefonul. Ma bombardeaza cu o multime de notificari printre care un mesaj.
De la Jimin! Nu pot sa cred!

JimParkMochi: "Hei, Jennie, sunt eu Jimin, sunt aici în Seul cu baietii, ne intelegem bine, eu sunt bine... ideea e ca nu am mai vorbit de foarte mult timp.. poate am parut cam ciudat atunci cu sărutul acela, dar asa am simtit sa fac. Uite daca vezi mesajul vreau să vorbim..."
JenKim96: "Hei, Jimin, ce mai faci?"
JimParkMochi: "Jennie, credeam ca nu o sa.mi raspunzi. Sunt bine, dar tu?"
JenKim96: "La fel."
JimParkMochi: "Jennie... as vrea sa vorbim...mereu am fost întrerupți."
JenKim96: "Spune."
JimParkMochi: "Jennie, uite eu te plac mult, poate nu simti la fel, dar eu da, nu nu te plac, te iubesc, nu stiu, serios vorbesc!"
JenKim96: *seen*
Ce naibi? El ma place? Nu pot sa cred. Imposibil...dar m.am schimbat in aceste 6 luni, nu vreau sa mai fiu asa oricum o sa ma uite.
JenKim96: "Păi... nu te plac."
JimParkMochi: "...am încercat, mai vorbim Jennie."
Nu pot sa cred ca am facut asta! Aish...

Perspectiva lui Jimin:
Asta a fost. Nu ma place. Nu pot sa cred... credeam ca  ma place, oarecum. Mai bine nu ziceam nimic. Sunt un prost. Mă urăsc... sincer.
Sunt abătut asa ca ies sa dau o fuga prin parc... cuvintele ei imi tot rasuna in minte. Oh uite acolo parcul. Doar trec strada. In timp ce trec strada simt cum deodata sunt izbit de asfalt. Văd o imagine neagră şi îmi închid încet ochii, aud numai strigate ale oamenilor necunoscuti apoi cad intr.un abis întunecat.