Încearcă să îmi reziști

10. Consecinţele Câştigului

E blestemată!

Asta e!

Vânzarea acelui colier dezlănţuise un blestem asupra ei, altfel nu îşi poate închipui că ce se întâmplă acum e real. Cum se poate să fie cerută de soţie la câteva ore după ce renunţase la cea mai mare moştenire a ei, tocmai ca să nu mai fie chinuită de ideea că... nu o să fie cerută în căsătorie?

Îi veni să se pună în fund şi să urle din toate puterile.

Încercă să îşi caute cuvintele, dar nu reuşi să spună nimic. După şocul iniţial, îşi dădu seama că fericirea tipică şi uşurarea nu apar. Iar asta nu are nicio legătură cu acel colier. Îşi dorise atâta timp ca Derek să o ceară în căsătorie, iar acum stă nemişcată în faţa lui, incapabilă să schiţeze ceva.

— Derek, asta e...

— Ştiu, îmi închipui ce înseamnă pentru tine să îţi cer asta după ce tocmai ai vândut colierul ăla, dar partea bună e, iubito, că astfel mi-ai deschis în sfârşit ochii.

Da, minunat! Încă un sacrificiu. Ultima dacă când făcuse ceva pentru el, aproape că se oferise pe tavă lui Ryan Steward.

Fir-ar să fie, tocmai în noaptea asta se gândise cum o să aleagă între ei, iar acum îi e aruncat ultimatumul în faţă.

— Asta e... a fost o noapte grea şi o perioadă şi mai grea. În curând o să pleci pentru trei luni, relaţia noastră a fost aşa chinuită în ultimul an... nu pot să gândesc lucid în momentul ăsta, Derek.

El zâmbi înţelegător şi îi sărută mâna. Sam simţi nevoia disperată să îl ridice în picioare. Visase atâta timp să îl vadă aşa, iar acum e un adevărat chin.

— Te înţeleg perfect, iubito. Tocmai de asta ai tot dreptul să mă ţii şi tu pe mine acum în aşteptare. Trei luni. Cât timp o să fiu plecat, te poţi gândi dacă mă vrei pentru tot restul vieţii sau nu. Cred că depărtarea asta o să ne prindă bine, o să ne dăm seama cât însemnăm unul pentru altul. Când mă întorc, o să te întreb din nou şi atunci vei fi pregătită să îmi răspunzi.

Înghiţind în sec, Sam aprobă din cap. O înţelegere mai bună nu poate să obţină acum, cel puţin mai are trei luni să îşi pună ordine în gânduri.

— Dar vreau să porţi asta până atunci. Când o să te cer din nou în căsătorie, va fi cu un alt inel, unul doar al tău, dar până atunci poartă-l pe ăsta, te rog, să îţi amintească că te iubesc şi te vreau pentru tot restul vieţii.

Înainte să se gândească ea măcar la propunerea asta, inelul mamei lui îi fu vârât pe deget. Un diamant galben enorm, prea mătăhălos pentru gustul ei şi ostentativ în combinaţie cu aurul tot galben. Îi e şi larg, dar nu comentă, iar Derek nu păru să bage de seamă. Oare cum o convinsese pe Lorena Roqual să i-l dea atât de repede în seara asta? Îşi purtase cu mândrie inelul de logodnă şi verigheta de când o ştie Sam.

Derek se ridică şi o cuprinse în braţe, apoi o sărută tandru.

— Te iubesc, Sam.

Ea îi zâmbi, deşi e prea zăpăcită în momentul ăsta să fie un zâmbet lucid.

— Şi eu te iubesc.

Abia acum observă că începe să i se facă frig, aşa că îi ceru să se întoarcă în interior. Ryan tocmai pare să conducă ultimii invitaţi şi, pe la spatele lor, Jenn îi făcu un semn disperat de uşurare. În altă situaţie ar râde, dar acum e încă prea afectată de ce s-a întâmplat ca să reacţioneze. Derek se aplecă să îi şoptească la ureche: