Încearcă să îmi reziști

Epilog - Renaşterea Unui Vis

Maşina parcă în faţa casei, iar Ryan abia avu timp să oprească motorul înainte ca Alex să ţâşnească afară. Fugi direct la hangar, acolo unde pare să fie strânsă toată familia. E un eveniment extrem de important; naşterea primului urmaş al lui Shadow, cu Snow. Sam şi Ryan nici nu îndrăzniseră să spună că sunt prea epuizaţi să bată drumul pentru atât, mai ales după ce aflase Alex.

Acum se priviră unul pe altul, obosiţi după o zi plină, şi îşi zâmbiră amuzaţi.

— Hai să vedem dacă ni s-a mărit familia. Spuse Ryan şi se întinse să o sărute, apoi îi masă uşor pântecul, înainte să coboare din maşină şi să meargă să îi deschidă şi ei portiera. Sam se prinse de mâna lui şi reuşi să îşi dezmorţească oasele şi să îşi îndrepte spatele. Însărcinată din nou şi în 3 luni, drumurile astea lungi în maşină nu îi mai sunt deloc pe plac, dar azi e o zi importantă şi nu îşi poate permite să lipsească. Jenn îi veni imediat în întâmpinare, zveltă ca o afurisită. Se recuperase perfect după al doilea copil şi făcuse o pauză ca Sam să o prindă din urmă, deşi o să aibă o surpriză de proporţii. Încă un motiv pentru care a venit acum aici e pentru că ştie cât arde Ryan de nerăbdare să îi dea vestea lui Henry şi nu vrea să piardă asta.

— Bună, mămico. Revigorant drumul? Jenn îi rânji şi primi în schimb o încruntătură de femeie însărcinată şi cu toane. La naşterea primului copil fusese o adevărată aventură să fie însărcinată alături de cea mai bună prietenă a ei, fuseseră trauma soţilor lor, acum Jenn a abandonat-o în misiune. Rămăsese însărcinată probabil la primul contact neprotejat cu Ryan, adică în noaptea de după acea teribilă zi din cabana lui Ruth, de acum 6 ani. Primul control le dăduse de ştire că urmaşul lor are deja o lună.

Acum e în trei luni, dar pântecul îi e mult mai mare decât i-a fost cu Alex. Ştiuse că totul e în regulă, aşa că refuzase să facă din nou un control, pentru că întotdeauna i s-a părut că bebeluşul ei e deranjat de acele aparate. Are un bebeluş mai mare şi asta e. Controlul de la trei săptămâni nu dezvăluise surpriza.

— S-a născut noul urmaş?

— Da. E băieţel şi îi seamănă leit tatălui.

— Bineînţeles, comentă Sam, dându-şi ochii peste cap şi făcându-i pe amândoi să râdă. Ryan o prinse pe după mijloc, fusese grijuliu şi înainte, dar de acum încolo e sigură că nu o să mai scape de el. Nu îşi văzuse niciodată soţul cu ochii atât de sclipitori, arată ca un copil ce abia aşteaptă să le arate tuturor cadoul lui bestial de Crăciun.

— Cum a fost la control? se interesă Jenn, şi pe buzele lui Ryan se întinse imediat un zâmbet.

— E băiat, nu-i aşa? rânji ea, privindu-l.

Alex veni în fugă spre ei, strălucind de entuziasm.

— Mami, tati, trebuie să îl vedeţi. E negru şi seamănă cu Shadow. Unchiul Henry a spus că mă lasă pe mine să îi aleg numele. Ryan se aplecă la timp ca să îi întâmpine săritura, râzând.

Alex se agăţă imediat de gâtul lui, radiind de fericire.

— Şi cum ai de gând să îl numeşti?

Alex se gândi puţin, împingându-şi degetul arătător în bărbie.

— Încă nu m-am gândit la asta. Concluzionă cu un botic bosumflat, şi cu toţii începură să râdă.

— Sunt sigur că o să îi găseşti numele perfect. Ryan o sărută pe frunte, iar fiica lui zâmbi cu dinţişorii ştirbi. Dacă tatăl ei îi oferă încrederea lui, nu mai are nevoie de nimic.