I. My Brother Best Friend - În Curs De Editare

CAPITOLUL 21

Sis, Harry, Nik si Sena stateau rezemati de masina noastra, amuzati de reactia mea.

   - Multumesc, multumesc, multumesc, iubitule! Spun si îl strâng în brațe, iar acesta ma saruta lung si apasat.

   - Haideți, porumbeilor, o sa aveti timp o saptamana întreagă sa va pupati si sa va alintati, si cine stie ce se mai întâmplă intre voi! Vorbeste Sisi, ultima parte rostind-o pe un ton pervers.

   - Sa va vad atunci cum mai dormiti! Spun si îl mai sărut o dată înainte să mă întorc la ea cu zâmbetul pana la urechi.

   - Hai sa o vad si pe asta, dar nu cred ca se va întâmpla nimic! Spune sigura pe ea.

   - Nu fi asa de sigura pe tine, draga mea! Zambesc si îi fac cu ochiul.

    Ryan se uita la mine surprins, iar ceilalți se uita unii la alți ca si cum „ce cautam noi aici?".

   - Harry, nu ai nimic de obiectat? Il intreaba Ryan, cand îl vede ca sta mut si doar ne priveste cand pe mine, cand pe iubita lui.

   - Nu, nu mai am, frate. Pana la urma, maine face 18 ani. Nu mai e un copil, dar sa de-a naibi sa o rănești după, ca nu stiu ce îți fac! Spune si o sărută pe Sisi pe frunte.

   - Am incredere ca nu ma va rani! Spun si ma uit in ochii lui, iar acesta zambeste, unindu-si fruntea cu a mea.

   - Plecam odata? Intreaba Nik si Sena la unison, apoi se uita unul la altul si chicotesc, chiar daca sunt plictisiti.

   - Ne așteaptă o saptamana lungă cu ăștia! Spune Sena sacaita si arata spre noi doi.

   - O săptămână trece repede! Dar stai, o saptamana? Intreb, acum realizand.

   - Da, iubito. Ți-am zis că o sa ne petrecem sărbătorile si ziua ta acolo.

   - Haideti. Avem un drum si un zbor lung. Spune fratele meu in timp ce o trage pe Sis spre masina lor.

    Nu am mai zburat pana acum cu avionul, si oarecum am o mica teama. Am urcat fiecare în mașinile lor, iar intr-adevar, drumul a fost destul de lung, dar linistit. Am ras impreuna cu zapacitul de Ryan, am cantat melodii vechi, am mancat cate un sendvis cand ni s-a facut foame, iar saruturile din cinci in cinci minute au fost nelipsite. Am tras un pui de somn, care s-a prelungit pe tot restul drumului, pana cand am ajuns la aeroport, unde am fost nevoita sa ma trezesc.

   - Îngeraș, trezește-te, am ajuns! Spune iubitul meu si ma sărută tandru pe frunte.

   - Inca 5 minute, iubitule.

   - Bella, te rog, trezește-te, fiindca ceilalți deja ne așteaptă! Spune si îmi mângâie obrazul.

     Nu mai spun nimic, iar el iese din masina, lasandu-ma singura. Ma trezesc nedumerita, crezand ca se mai roaga de mine, dar fix atunci cand am vrut sa intorc capul, portiera mea s-a deschis usor, apoi mainile sale mi-au sustinut corpul si m-a luat pe sus, sarutandu-ma pe nas, apoi pe buze.

   - Dormi in continuare, îngerul meu, dormi, iar cand te vei trezi, tu lumea mi-o vei lumina prin zâmbetul tău radiant si prin frumusețea sufletului tau. Tu esti raza de soare care a răsărit pe strada mea. Te iubesc, Bella! Îmi sopteste în timp ce merge cu mine pana in aeroport, apoi ma așează pe scaun.

      Cateva lacrimi imi pateaza ambii obraji, iar acesta se uita confuz la mine.

    - De ce plangi, iubito? Se apleaca sa imi stearga lacrimile, dar i-o iau inainte.

    - A fost emotionant. Nimeni nu mi-a facut un compliment asa de frumos vreodata, si auzindu-l din partea ta, m-a surprins placut. Dar nu pot sa cred... Tu chiar ma iubesti? La intrebarea aceasta fata lui cade, uitandu-se confuz la mine.