Avocatul Diavolului

Prolog

Telefonul suna de cateva minute dar n-am nici un chef să văd cine mă caută la 3 dimineata.

Nervoasă din cauza persoanei care îmi tulbura somnul închid telefonul. Bombanind plec spre baie pentru a face un duș rece.

- Daca știam că a fi avocat înseamnă să nu mai poti dormi atunci mă făceam arhitect. Asta îmi trebuie daca am vrut să-l impresionez pe tata.

Ies din baie și mă duc în cameră. Acolo mă duc la dulap si ma îmbrac într-o pereche de blugi negri și un hanorac de aceași culoare,mă arunc în pat și-mi iau chestia care ma trezit dar si enervat.

Îl deschid și văd că pe ecran apare un număr necunoscut.

- Deja știu că mă așteaptă încă câteva zile nedorite pentru ca am un caz nou. Ma bucur nespus! Am mai si înnebunit căci vorbesc singura.

Oftez și apelez numărul misterios. Persoana de la capătul firului răspunde după al doilea ton.

- Kim Miller la telefon, cu ce va pot ajuta?

- Buna dimineata, mă scuzați daca v-am trezit. spune o voce feminină.

- A nu, eram deja trează cand a-ți sunat doar ca am fost la duș așa că nu v-am putut răspunde.

- Nu e nimic.

- Îmi puteți spune de ce ma-ți sunat?

- Aș vrea să fiți avocatul fiului meu.

- De ce nu ați sunat-o pe asistenta mea?

- Am vrut să vă întreb personal.

- Okey,atunci ce ati spune daca am discuta astăzi la 4, la dumneavoastră acasă toate detaliile?

- Okey.

Îmi spune adresa, îmi iau adio de la doamnă si închid telefonul. Ma arunc în pat și încerc să mă culc în continuare dar se pare că corpul meu nu mai vre somn.

***

Ziua trece repede, așa că acum sunt pe drumul care duce spre casa in care stă doamna de la telefon.
Opresc mașina în fața unei porti frumoase din lemn. La doar câțiva pași de mine stă, rezemat de poarta, un bărbat de vreo 25 de ani care se uita insistent la mine.

- Tu esti avocatul Kim Miller? spuse bărbatul.

- Da eu sunt.

- Pe aici.

Se îndepărtează de locul unde stă, deschide o portiță și-mi face semn sa intru să-l urmez.

Intrată în curte dau peste o căsuță simpla si mica dar frumoasă, pe lângă ea sunt foarte multe tufe de trandafiri de toate culorile.

În ușa casei, îmbrăcată într-un halat alb, o femeie mica de statură dar slăbuța îmi face semn sa ma apropii.

Ajunsă în fața ei văd că are ochi roși semn ca a plâns mult.
- Intră scumpa mea. spune cu o voce blândă și răgușită. Intru si vad o încăpere frumos amenajată.

Îmi face semn sa ma asez pe canapea, mă conformez ascultatoare.

- Vrei ceva de băut? se interesează femeia.

- Nu, multumesc! spun afișând un zâmbet din politețe.

Femeia se așeza în fața mea pe un fotoliu puțin uzat. Îmi dreg vocea atragandu-i atenția doamnei.

- Sa incepem cu câteva întrebări.

Își înclină puțin capul înainte în semn afirmativ.
- Bun sa incepem!

- Cum vă cheamă? spun în timp ce-mi scot din servieta o geanta si-un pix.

- Agatha Brown.

- Bun. Când a fost arestat fiul dumneavoastră?

- Venise în vizită la mine după ce o lună întreagă nu ne-am văzut deloc. făcu o pauză în care își șterse lacrimile care îi curgeau pe obraji roși.
Își suflă nasul cu o batistă alba scoasă din buzunarul halatului.
Ne-am petrecut toată ziua împreună,am povestit,am băut ceai pe verandă iar seara am luat cina împreună.
După cină ne-am pus pe această canapea și am început să ne uităm la televizor până când la ușă au apărut doi polițiști.

Am văzut-o fixând un punct fix. Privirea îi era îndurerată dar a continuat:

- Mi-au spus că fiul meu este acuzat de crime. La început nu i-am crezut dar după ce am văzut și dovezile mi-am dat seama că tot ce spuneau ei e adevărat.

După o pauză lungă spuse: Fiul meu este un criminal! Nu a mai îndurerat și a început a plânge în hohote.

- Te rog fa ceva și salveaza-mi copilul! spuse printe suspine.

- O sa fac tot ce pot!