Capitolul 3

109 7 0
                                    

Adam

Ușa celulei se deschide iar apare un polițist cu un cap mai mic că mine.

Pe lângă el apare Jack, se uită la mine încruntat, se întoarce spre polițist, îi face semn să plece.

Nu își ia ochii de pe ușa celulei până când aude ușa încăperei închizându-se.

Jack este prietenul dar totodată și partenerul meu în afaceri. Este înalt, are un par negru și niște ochi atât de închiși la culoare încât dacă nu te uiți bine ai crede că sunt negri.
El a fost a fost cel care ma ajutat în toate momentele.
Jack este singurul care știe povestea mea cu adevărat.

- De ce nu i-ai spus avocatului adevărul?

- Bună și ție Jack.

Îl văd c își dă ochii peste cap și oftează scurt așezăndu-se pe scaunul din colțul încăperii.

N-am să-l întreb de unde știe chestia asta, căci oricum nu o să-mi spună.

- Nu i-am spus pentru că nu am încredere în ea.

- Ști că dacă nu-i vei spune ea nu va putea sa te scoată de aici?

- Nu-i bai oricum a început să-mi placă aici, îi spun rânjind.

Jack își dă o pala peste fructe, se lasă pe spătarul scaunului și mă ațintește cu privirea.

- Tu, Adam Brown, vrei sa ramai aici?

Nu, nu vreau sa rămân închis dar nici să-i spun avocatei adevărata poveste. Jack ar trebui sa știe cât de greu mi-a fost până să-i spun tot adevărul. Iar avocatul nu-mi îmi inspiră nimic bun.

- Jack?

- Hm?

- Nu poți să-mi angajezi un alt avocat?

- Adam, Kim Miller este unul dintre cei mai buni avocați.

Oftează scurt, se ridică vine spre mine. Ne strângem mâinile iar Jack pleacă spre ușa celulei.

- Dacă chiar vrei să scapi de aici eu ți-aș sugera să vorbești cu Kim Miller.

Fără să mai adauge ceva deschide ușa, ieșind din încăpere.
După o oră în care nu am făcut nimic interesant.

Sunetul care se aude da de știre că e ora atingeri.

- Mă așteaptă o noapte lungă.

Cu un oftat prelung mă îndrept spre pat.

***

După ce am servit micul dejun , m-am întors în celula. La un moment dat ușa se deschise dar eu sunt prea leneș ca să văd cine a intrat.

- Chm,o tuse eleganta se auzi, facandu-ma să mă ridic în capul oaselor.

În fața mea stătea doamna avocat. Se uită la mine după aceea se așeza pe scaunul pe care stătuse Jack.

- Scuze ca îți deranjez somnul, spuse cu o voce răgușită ca și cum doar acum s-a trezit.

- Nu este nici un deranj. Oricum nu dormeam.

Da din cap în semn afirmativ fără să mai spună ceva. Se aplecă în jos și ia de lângă ea o servieta din piele, și-o așează pe picioare, o deschide și scoate din aceasta câteva harti.

- Nu mă mai sinchisesc sa te întreb dacă vrei să-mi spui adevărul așa că, te rog, semnezi aceste acte?

- Sigur.

Îmi întinde niște hârtii, dar una cade. O iau și citesc scrisul neglijent, care cu siguranță nu era al ei.

Era o ameniintare. Una foarte serioasa.

- Ce-i cu asta?

- Nu-i problema ta.

Încearcă să-mi ia foaia din mână, dar nu o las. Îmi aruncă o privire ucigătoare, iar eu continui să o privesc întrebător.

Oftează și își dă ochii peste cap.

- Bine, îți zic. Dar doar dacă îmi zici și tu ce vreau să știu.

Am stat câteva clipe să mă gândesc la asta. Aveam în minte destule argumente împotriva acestei înțelegeri, dar curiozitatea mea era mai puternică.

- Ok, dar îți răspund doar la trei întrebări.

- Sper că glumești...

- Sunt cât se poate de serios.

- Sunt cât se poate de serios

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Avocatul Diavolului Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum