Avocatul Diavolului

Capitolul 2

Kim

Nervoasă iau dosarul cu cazul și mă ridic de la îndreptându-ma spre mașină. Nu cred că pot să rezolv acest caz, nu până nu-mi spune ce s-a întâmplat cu adevărat.

Ajunsă în mașină îmi arunc tot ce aveam în mână pe bancheta din spate. Bag cheia în contact, o învârt pornind în viteză din parcare. Schimb viteza și apăs accelerația doar ca să ajung mai repede acasă să mă odihnesc. Dar se pare că doar de liniște și pace nu am parte.

Ajunsă pe aleea casei mele văd o mașină pe care o recunosc ca fiind a fratelui meu.

- Se pare că vom face o reuniune de familie. spun în timp ce intru cu mașina în garaj.

De îndată ce opresc mașina cobor din aceasta, nu înainte de a lua obiectele de pe bancheta.

Chiar înainte de a deschide usa - acum că sunt în dreptul ei - ea este deschisă iar în fața mea apare nimeni altul decât fratele meu mai mare.

- Oare ar trebui să întreb de unde ai tu cheile de la casa mea?

- Nu. Haide, trebuie să vorbim.

Alan îmi face loc să intru în umila mea casă. Mă îndrept spre living unde pe măsuța din fața canapelei îmi așez tot ce aveam în mână.

- Deci, despre ce vroiai să vorbim?

Ne așezăm, eu pe fotoliu, el pe canapea. Alan oftează scurt, își deschide buzele nu înainte de a le urmezi cu vârful limbii și spune:

- Știm cu toți că tu ești unul dintre cei mai buni avocați ai Londrei.

Se oprește câteva clipe dar continuă de îndată ce-mi vede privirea nedumerită.

- Vroiam să te întreb... Dacă ai fi avocatul unui așa-zis criminal ai putea să-l scoți din pușcărie?

- Depinde, dar de ce întrebi?

Alan doar dă din umeri fără să-mi răspundă la întrebare. Sunt mai confuză ca nici o dată.

De ce ar vrea să știe toate astea? Ore are pe cineva în pușcărie? Poate are pe... La dracu'! Trebuie să aflu ce-mi ascunde Alan.

- Ce sunt astea?

Sunt scoasă din visare de către fratele meu care acum se uită peste foile pe care este scris cazul "Diavolul".

- Cazul la care lucrez acum.
- Și ce spui?
- Îhm? Ce vrei sa spui?
- Poți să rezolvi acest caz?
- Nu cred, nu până nu-mi va spune ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ce este scris pe foile acelea.
- Nu ți-a spus nimic?
- Nici un cuvânt!

M-am enervat doar amintindu-mi de întâmplarea din celulă.

- Va trebui să discut cu el. îmi aud fratele bombănind iar eu tresar.

Ce a spus? Că va trebui să discute cu el? Care el? De ce cred că ăsta este secretul pe care nu vrea să mi-l spună?

***

Toată ziua am petrecut-o împreună discutând despre orice altceva. Iar spre seara scumpul meu frate pleacă spunând că" Trebuie să mă odihnesc mâine am multă treabă".

Deschid ușa dulapului, scoțând din acesta o cămașă de noapte iar din sertarul din josul dulapului iau lenjeria intimă.

Așez cămașa de noapte și lenjeria intima pe pat și plec spre baie.

Fac un duș rapid, îmi usuc părul cat de cat și plec să-mi iau pe mine tot ce am pregătit.

Spălată și îmbrăcată mă întind pe patul care mă așteaptă de câteva minute.

***

De două ore incerc sa dorm. Mă foiesc în pat dar arice a-și face tot nu pot să dorm. Mă tot gândesc la ce a vrut Alan sa spună atunci.

- De ce dracu nu ai putut să taci?

Dau cu pumnii în salteaua și mă ridic în capul oaselor plecând spre bucătărie.

De îndată ce aprind lumina in bucătărie merg spre dulapul pe care am i farfurie cu brioșe.

Deodată luminile se sting iar eu cad într-o beznă totală. Dau sa plec înapoi în cameră dar pe când sa fac un pas lumina se aprinde brusc. Încep să-mi învârt privirea prin încăpere până când ochi îmi pică pe un plic frumos împăturit de pe masă. Prind plicul intre degetele mele lungi și încep să-l desfac, încep să-mi plimb ochi peste scrisul urat.

" Dacă nu-l lași pe Diavol în închisoare am să te distrug bucățică cu bucățică până nu va mai rămâne nimic."

Citesc încă de câteva ori dar nu găsesc nici un indiciu. Împătur foaia la loc și fug în cameră. Scot din sertarul biroului dosarul cu cazul, îl arunc în pat iar eu după el.

Încep să-l răsfoiesc până ajung la pagina dorită. Iau în mâini foaia pe care îi sunt scriși toți dușmani și toate datele lor personale.

Mâine trebuie neapărat să vorbesc cu domnul Brown, dacă nu vrea să-mi răspundă la întrebări va trebui să-și găsească un alt avocat care să-l scoată din pușcărie, căci eu una nu-l mai ajut până nu îmi spune tot ce vreau să știu.

***

Alarma suna de mai bine de jumătate de oră dar eu sunt prea obosita ca să mă ridic din pat.

Îmi acopăr fața cu perna și încep să urlu în ea. N-am nici un chef, dar trebuie să merg la birou altfel am pus-o. Mă ridic în capul oaselor, opresc alarma până nu arunc telefonul in perete și plec spre baie unde fac un duș scurt, îmi usuc părul și îl prind într-un coc. În cameră mă îndrept spre dulap de unde iau un costum albastru închis și sunt gata de plecare.

La birou am multe de făcut așa că va cam trebui să stau peste program. Îmi salut asistenta, o întreb dacă ma sunat cineva ieri după ce am plecat dar se pare că nu.

Pe la ora 18:30, după ce am terminat,am plecat spre casă fiind foarte obosita. Se pare că astăzi nu am avut timp să-l vizitez pe domnul Brown dar am să-l vizitez mâine.

Telefonul îmi sună în geanta de pe scaunul din dreapta mea. De îndată ce îl scot din sertarul în care era pus apăs butonul de "Răspunde" și-l duc la ureche fara să văd cine ma sunat.

- Alo?
- Unde ești?
- Buna și ție tată!
- Nici un buna, unde ești?
- În drum spre casă, de ce?
- Grăbește-te!
- De... Și a închis.

Arunc telefonul pe scaunul din dreapta mea, schimb viteza, apăs pedala de accelerație și plec în viteză spre casă. La cum mi-a vorbit tata sigur s-a întâmplat ceva.

***

La media este Adam Brown.