De mult mie dor de ea, bunica mea sa stins la vârsta de 67 de ani, o chema Amalia si mereu când veneam la ea ma lua în brațe și îmi dă-tea fursecurile ei dulce ca mierea. Acum stau cu bunicul meu Benjamin pentru ca părinți mei sunt plecați în Germania.
Într-o zi când am vrut sa ma duc sa hrănesc găinile din curte, bunicul meu zăcea zdrobit de un copac care s-a rupt aseară din cauza furtuni.
- Bunicule trezește!
Dar era în zadar. Când am chemat politia și ambulanță au specificat ca murise de 2 zile. Le-am zis ca acum 1 zi eram cu el aici și nu jucam amândoi cu o minge. Polițiști mi-au dat testul sa vadă dacă sunt beat. Va dați seama că m-am enervat și am aruncat jos cu chestia aia. Politia nu mi-a mai zis nimic văzând ca sunt nervos.
Acum stau cu mătușa și unchiul meu Camelia și Dorian. Mi-am mai revenit din depresie știind ca amândoi bunicii mei au murit. Într-o zi de vara cam prin iulie asa am aflat ca autobuz - ul mătușii mele a fost lovit de un tren pe drumul înspre munca.
Am început sa plâng pentru ca ea a fost singura care nu a supraviețuit. Am început sa cred ca familia mea moare în ordine alfabetica.
Într-o zi de joi când eram la liceu un telefon m-a sunat pe neașteptate. Era șeful unchiului meu care m-a anunța de decesul unchiului. Am căzut fix lângă prieteni mei în jenunchi și m-am ghemuit ca ultima pisică flamanda. Cred ca am plâns vreo 1 ora pana m-am calmat.
- Alo mami, vin la voi.
- Parcă nu îți plăcea în Germania.
- Unchiul meu a murit.
- Cum dragule.
- A căzut de la etajul 3 când punea un balcon la un apartament.
Deci teoria mea era reala ca murim în ordine alfabetică. Deodată mi-a căzut telefon din mână
PE MINE MA CHEAMĂ EDUARD.
POVESTE CREATA DE MORGAN WORK.
