A Story of Love

Part II

Am crezut ca pot trece peste, am crezut ca daca voi reveni inapoi totul va reveni la normal, dar m-am inselat. Poate nu v-oi putea uita niciodata cele intamplate, aud oameni care se plang ca si-au uitat din amintiri, ca si-au pierdut din cosmaruri... le-as da orice sa pot sa fiu in locul lor, sa pot sa uit o simpla noapte. 

Se facea ca era ziua dinaintea Craciunului, eram in inima Rusiei intr-un oras uitat de Dumnezeu.Colegii mei s-au apucat sa deschida cateva sticle de bautura, imi amintesc si acum mirosul puternic care imi dadea peste cap puternicul meu simt. Era un miros aromat, puteai sa distingi mirosul unei prune proaspete... mirosa a vara, dar nici macar frigul intepator nu putea sa prevesteasca cele ce vor urma.

Un baiat alergase spre noi, era extrem de agitat, iar pe el avea doar un pulover destul de sifonat, pe cap avea un fel de turban facut dintr-o bluza mai veghe probabil. Baiatul ne-a spus ca el si familia lui au fost atacati de catre trupele sovietice, dar ce sens ar avea ca sovieticii sa-si atace propriul popor. Ne-am luat repede armele, armura si fiecare a mai tras o gura din acel lichid puternic, am aflat mai recent ca era vodka. Apoi cu toata viteza noastra ne-am organizat si am pornit spre tabara din care venea baiatul.

Ar fi fost bine daca am fi avut o strategie, daca nu ne-am fi avantat ca nebunii, cu capul inainte fara sa gandim. Pana sa realizam defapt, tinta nu erau ei ci noi. Pe rand colegii mei au cazut lati unul cate unul, primul a fost Bob, urmat de Ronald, apoi Andrew si tot asa. Eu am reusit cu greu sa ma ascund in spatele unui trabant vechi si uzat. Stiam ca aici imi voi gasi sfarsitul si eram impacat cu acest lucru, dar ghinionul meu a fost acela ca rusii ne-au inconjurat pe un lac, iar eu am ajuns exact in locul unde gheata era cea mai subtire. Nu am apucat sa realizez ca deja am ajuns pe fundul lacului impreuna cu acel trabant, am reusit sa evit furia sovieticilor si nu am fost atins de nici un glont.

Acesta a fost ultimul lucru pe care am putut sa mi-l amintesc, urma sa ma trezesc in patul doctorului Feodosiy. El mi-a spus ca ma gasit aproape mort langa un stejar batran de 500 de ani, sotia lui credea ca este un semn de la Dumnezeu asa ca a facut tot posibilul sa ma tina in viata.

****

- Batrane ai de gand sa comanzi ceva sau doar stai aici si salivezi ? ma intrebase barmanul fara nici o jena.

- Da-mi te rog un pahar de vodka.

- Sec sa fie ?

- Sec ? Da ... cred.

Incerc sa evit contactul cu fiecare om din local dar imi este foarte greu. Observ cum doi tineri indragostiti stau intr-un colt giugiulindu-se cu o fata, nu mai mare de 16 ani. Mare mi-a fost mirarea si m-am simtit si rusinat cand l-am vazut pe baiat punandu-si mana pe piciorul fetei. Initial am crezut ca mai rau de atat nu putea fi, dar m-am inselat mana tanarului a inceput sa urce tot mai sus pe piciorul fetei, dar culmea fata parea foarte multumita de acest aspect. A fost incredibil cand am observat ca mana lui ajungea intr-o zona foarte intima, iar fata a scos un mic strigat de placere, din fericire pentru ei doar eu eram singurul care eram curios de aceasa realizare a lor.

Baiatul a continuat sa-i mangaie zonele intime ale fetei pana ce ospatarita a venit la ei si le-a adus mancarea.

Am ramas mut de uimire, cum ii posibil ca asa ceva sa se intampla, oare ce ar zice parintii fetei daca ar stii ce face fata lor, dar parintii baiatului. Oare lumea a innebunit cu adevarat, numai exista rusine, numai exista mister si iubire ? Tot ce a ramas s-a transformat in posesie si valoare ? Nimeni numai are rusine cand vorbeste cu o fata, nimeni nu mai roseste la fata...

Trist si nedumerit imi primesc paharul de vodka, poate ca era mai bine sa nu stiu ... 

                   

                                                                                           Locotenent Andy Willson,

                                                                                                Scrisoare catre abis.