Dincolo de orizont -Jungkook ff

Prolog

Stateam in pat si ma gandeam la ziua de maine. Viata mea nu era cea mai frumoasa viata pe care cineva putea sa o aiba. Locul in care locuiam era impartit in jumatate de un zid urias si partial invizibil de electricitate. Chiar daca partea in care locuiam era cea buna nu totul mergea asa de bine. Locul nostru era frumos si avea un cer albastru. Cladirile uriase si oamenii veseli ce umblau pe strada puteau sa fie zariti foare usor din apartamentul meu. De cand ma stiu am locuit aici, alaturi de parintii mei. Sunt cel mai popular de la scoala si toate fetele vor ca eu sa fiu iubitul lor...sau macar sa le folosesc pentru o zi. Nu e genul meu. Nu am stat niciodata cu o fata. Nu am stat cu una pentru ca nu am fost pana acum interesat de chestile astea. Ele sunt pline de fard si machiaj si cu fuste foarte scurte deoarece vor sa atraga cat mai mult atentia. Cu toate ca "lumea" noastra are de toate...eu voiam sa vad partea cealalta...
Partea intunecata. Asa au numit-o. Parintii mei, in special tatal meu, care este si fondatorul zidului, au construit asa zisul "Orion", orasul nostru pe parte cea buna si toti oamenii rai si saraci au fost exilati pe partea cealalta de zid. Puteam sa vad bariera ce ne desparte de pe geam. Niciodata nu am avut voie sa ma apropii de ea,mai ales ca era inconjurata de o padure deasa si garzile tatalui meu nu ma pot scapa din ochi. Mereu am fost curios deoarece eram prins in captiviatea numita libertate. Norii albiciosi de pe cerul gri si cladirile imense si darapanate faceau orasul "Phoenix" un oras fantoma.
Desi numele lui parea maret, singurul lucru care era intradevar uimitor acolo era padurea vesnic rosie. Am auzit de ea din greseala, dupa ce am ascultat discutia tatalui meu. Am devenit curios dupa ce am aflat de ea. Imi place sa fac poze si cu siguranta padurea rosie este ceva ne mai vazut pana acum in partile noastre.
Si asa incepe planul meu. Ca intr-o zi obisnuita de vineri. Am asteptat ca garzile tatei sa vina si sa ma duca acasa. Dar de data asta ceva neasteptat s-a intamplat. Asa cum m-am asteptat. Nu a venit nimeni. Stiam ca tata are un consiliu cu toate fortele mari ale lumii si avea nevoie de securitate mare. Am plecat de la scoala si in loc sa ma indrept spre casa am luat-o spre padure. Am mers si iar am mers. Drumul parea unul nesfarsit. Pana la urma am ajuns. Era marginea zidului. M-am apropiat usor de el si am privit pe partea cealalta. Locul parea parasit. Nu era nimeni acolo. Erau foarte multe gunoaie si mizerii. Nu semana deloc cu Orion.
Mi-am scos aparatul de fotografiat din geanta si am inceput sa pozez. Parea un loc infricosator. Nimic pana acum nu m-a inspaimantat asa. Fabricile la care lucrau oamenii se puteau observa din departare. Fumul negru se ridica spre cer si disparea in norii gri. Am mai stat cateva momente privind orasul inainte sa plec. Cu toate ca era o ruina parea mult mai interesant si mai linistit decat Orion. Imi doream sa fiu acolo...
Telefonul meu avea cam zece apeluri nepreluate de la mama. Cand am ajuns acasa m-a luat la intrebari. I-am spus ca am ramas sa fac niste poze si nu am realizat ca am stat atat. De obicei nu o mint. Dar de data asta am facut-o. M-ar ucide daca ar afla.
Un lucru era sigur insa...am sa ma mai duc acolo.

Helloooo!
In sfarsit cartea cu numarul trei! 😅😅
Pentru cartea asta am cateva idei super dar...sper sa imi si iasa asa cum vreau😅.
Vreau sa va spun ca ma bucur foare mult de toata sustinerea de la cartile anterioare si sper sa vad la fel de multa sustinere si la aceasta. 😁❤
Sper sa va placa!
Enjoy! ❤