Dincolo de orizont -Jungkook ff

Capitolul 7*

-Y/N POV-
Eram stana de piatra. Nu imi venea sa cred. Oare chiar am auzit eu bine?!
Ma simteam ciudat...
Omul pe care il iubeam era fiul celui mai mare dusman al meu...si al familiei mele...
Tipul legat ranjea la noi. Avea un zambet diabolic. Cred ca are ceva de a face cu tatal lui Jungkook.
Jungkook...
Il vedeam panicandu-se chiar in fata mea. Incerca sa imi explice ceva dar parca nu puteam intelege. Eram blocata in acelasi loc...uitandu-ma in gol. Am stat asa ceva timp si am procesat tot ce am auzit. Mi-am revenit insa la loc atunci cand m-am simtit scuturata de doua brate puternice. Bineînțeles ca era Jungkook. Avea lacrimi in ochi si tipa ceva la mine. M-am uitat in ochii lui si nu m-am putut abtine. Ochii lui erau asa de stralucitori. L-am sarutat...
S-a oprit dupa aceea. Era randul lui sa fie stana de piatra. Dupa cateva secunde a inceput sa isi miste si el buzele odata cu ale mele. Tipul legat de copac parea scarbit. Dupa cateva secunde bune,ne-am indepartat unul de celalalt. M-am uitat in ochii lui si i-am zambit. Mi-a zambit inapoi.
Jk-Nu esti suparata?
Ma intreaba el putin ingrijorat.
Y/N-Nu Kookie. 
Jk-Dar am crezut...
Y/N-Șșșșș...Nu mai spune nimic.
???-Eww! Puteți sa incetati?
Tipul deja incepea sa ma calce pe nervi asa ca am izbit cu toata forta cu pumnul in copac,chiar langa capul lui.
Y/N-Care e problema ta?!
???-Problema mea sunteti voi.
Y/N-Eu nu te inteleg!
???-Crede-ma, o sa intelegi in curând...
In momentul acela chiar voiam sa il lovesc dar am fost oprita de o mana. Era Jungkook.
Y/N-Poti sa ma lasi sa il lovesc?!
Jk-Nu.
Y/N-Jungkooooook, te rooggg!
M-am plans eu dar in zadar.
Jk-Vreau sa vorbesc eu putin cu el.
Desi nu voiam sa il las, am acceptat pana la urma. M-am îndepărtat putin de ei, cat sa nu le pot auzi conversatia si am asteptat cuminte langa un copac. M-am uitat la cer si am observat ca se intuneca, incepeam sa imi fac griji deoarece daca noaptea ne prindea aici puteam sa nu ne mai întoarcem. Cand mi-am intors capul am încremenit. Am inceput sa ma panichez. Am mers înapoi spre locul unde era legat barbatul mascat si tot ce am putut observa erau doar sforile cu care era legat odata. Unde erau?
Mai bine spus, unde era Jungkook?
O panica si mai mare a inceput sa se instaleze. Cum am putut fi asa de neatenta?
Am strigat dupa el, am alergat prin padure, dar tot ce am putut sa gasesc era nimic, in inima mea se forma un gol. Cum a putut sa ma lase asa?
Am alergat spre ieșirea din pădure si pe vremea cand am iesit era deja bezna. Am alergat pe strazile înguste ale orașului, am alergat pana am simtit ca ma lasa picioarele si pana am crezut ca o sa imi explodeze plămânii. Era deja miezul nopții si nici urma de Jungkook.
Cu lacrimi in ochi si cu durere in piept m-am sprijinit de un zid si am ramas cazuta la pamant. Am inceput sa plang. In negura noptii, prin liniștea orasului puteam doar sa aud briza, briza si inima mea rupând-se...
Am plecat usor spre casa si cand am ajuns fata in fata cu usa, am observat ca e deschisa. Am intrat pe usa si nu era nimeni. Am strigat dupa mama si tata dar nu era nimeni. Am urcat la etaj, am cautat peste tot si nimic. Asta era ciudat...
Apoi am observat ceva ce mi-a facut furia sa creasca. Era o insigna de poliție. Era din Orion...
Am luat-o si apoi am realizat. Tipul acela avea ceva de-a face cu tatal lui Jungkook...si de data asta a venit si dupa parintii mei.
Furia imi fierbea in vene. Cu siguranta nu o sa se termine aici. Trebuia sa gasesc un plan...un plac care ma duce direct spre Orion.
Dupa cateva ore bune de gandit am venit cu cel mai briliant plan.
Am fugit pana la Jacob si spre mirarea mea inca era la club. I-am explicat tot ce s-a intamplat si el a fost de acord.
Am plecat foarte repede si am mers spre portile uriase de fier. Aia era singura intrare in Orion dar era foarte bine pazita. Noroc ca Jacob stia un tip.
Am intrat inauntru. Eu eram ascunsa intr-o cutie foarte mare, inconjurata de lucruri ca sa nu mai spun cat de inghesuita eram. Dar daca asta era singura mea sansa de a ajunge in Orion, atunci trebuia sa risc cu orice pret. Dupa ceva timp am simtit ca sunt scuturata. Cineva deschidea cutia. Cand a fost dat jos capacul am iesit afara. Era intuneric dar am putut sa il observ pe Jacob si pe un tip. Cand m-au vazut m-au ajutat sa ies din cutie.
Jacob-Y/N el e Jun. El ne-a ajutat sa scapam.
Y/N-Multumesc Jun.
Jun-Nu ai pentru ce.
Jun mi-a intins un rucsac. Eu l-am luat si l-am deschis. Înăuntru erau niste bani, o mapa, un telefon, un pistol si un cutit de buzunar si un buletin fals.
Jacob-White Fox, de acum nu mai esti Y/N,esti Luna.
Y/N-Luna Gray. Imi place.
Jun-Daca ai nevoie de ceva ai un telefon cu minute nelimitate, inauntru este numarul meu si a lui Jun. Sună-ne.
Y/N-Daca o sa am nevoie o sa o fac.
Jun-Ai si o mapa cu cele mai importante locatii si poftim.
Jun imi intinde o pereche de chei.
Jun-Ai si locatia noului tau apartament pe harta.
Y/N-Deci nu stiu cum sa va multumesc.
Jacob-Am eu o idee,fă-ți treaba. Găsește-l pe nenorocitul care ne-a mancat libertatea si termina-l.
Y/N-Am sa o fac.
Jun-Noi trebuie sa plecam. Nu uita in Orion se poate intampla orice. Nu noi detinem puterea.
Jacob-Si vezi ca maine ai scoala.
Y/N-Ce!?
Jacob-Te descurci tu Foxy.
Si imi face cu ochiul.
Y/N-O sa imi fie dor de tine.
L-am luat in brate si dupa cei doi au plecat. Usor, usor am luat-o si eu spre noua mea casa. Si uite cum o noua aventura mi se arata.

Orion vin...

Hello! A trecut ceva timp. 😅
Poate va întrebați de ce am luat o pauza asa de lunga. E pentru ca am avut nevoie de niște timp ca sa imi creez cateva idei noi, atat pentru cartea asta cat si pentru cele viitoare si plus am vrut sa imi i-au alt telefon.😅 Dar in sfarsit m-am intors cu "forte noi".😂😁
Sper sa pot posta in viitor si sa nu mai iau pauze asa de mari. 😅
In orice caz.
Vreau sa va multumesc pentru toata sustinerea de la cele trei carti din cele doua luni(?) in care  am luat o pauza. 💛💛
Sunteți cei mai tari!! 💛💛