Liniștea de densitatea furtunii

45 13 0
                                    

Chizuru pov.

Mikeru e plecată de ceva vreme, sper doar că va fi bine. Mă îndrept spre camera mea când aud un sunet ciudat venind dinspre camera lui Sannan-san. Merg spre camera lui, bat la ușă și întru. Mă uit în jur, nu e nimic ce ar fi putut produce acel zgomot, pe când să ies Sannan-san apare de nicăieri și mă întreabă:

Sannan - Cauți ceva?
Chizuru - Nu, doar am auzit un sunet ciudat așa că am venit să văd ce e.

Intră în cameră, am o presimțire rea. Când se dă la o parte încercat să fugă dar sunt prinsă de el.

Sannan - Chizuru,  ce ar fi dacă mai ajuta cu un experiment?
Chizuru - N..n...nu.
Sannan - Atunci va trebui să i-au singur cea ce am nevoie.

După ce a spus asta mă prins de mână și ma trântit de perete. Începu să îmi facă tăeturi pe tot brațul. După câteva minute îmi dă drumul iar eu fug cât pot de tare când mai departe de el. Făcând o mică pauză de la alergat am observat că Mikeru și Okita-san sau întors, dar Mikeru era din cale-afara de speriată. Îl rog pe Okita-san să îmi spună ce s-a întâmplat cu ea.

Okita - Mikeru a văzut pe cineva care semăna cu Sannan-san și a mers după el, apoi i-a auzit pe cei de acolo care spuneau că o au deja pe mama ei și apoi pe Sannan-san care a spus că va avea grijă el de Mikeru.
Chizuru - Înțeleg. Deci mama trăiește.

Autoarea pov.

Cât timp Okita și Chizuru vorbeau, Mikeru a observat că Sannan asculta tot ce spuneau:

Mikeru - Ascultă te vorbim!
Chizuru - Cine?
Mikeru - Sannan-san.
Chizuru - Mikeru știu că e șocant ce ai auzit dar cred că ai vedeni.
Okita - Nu ci așa sigură, Sannan-san nu mai e om de mult,  așa că poate fi oriunde oricând vrea.
Chizuru  - Nu se poate, daci Sannan-san chiar a...

VA URMA...

Sper că va plăcut.
Scz pentru greșeli.
😘😊😘

HAKUOUKI (vol.1) {Finalizat} Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum