Sub intunecata plapuma a lumii
Statea o fata rezemata d-un perete
Statea si se gandea la puterea minunii
Si cum toti au putut fi transformati in marionete
Lumina neagra o strapungea
Dar ea era o visatoare
Asa ca toata lumina rea
O transforma intr-o calduroasa raza de soare
Si toti erau incetosati in jurul ei
Si doar ea emana lumina
Incet incet toti ii furau magia
Fugind cu toti din fata ei
Ca toti erau speriati de ea
Era ceva nemaivazut
Era o raritate pe pamant
Ce nimeni nu o-ntelegea
Si cum mergea ea incetisor pe strada
Lumina-i clipaia
Era cat pe ce ca sa se stinga
Cand aparu cineva langa ea
" de ce stai langa mine? De ce nu fugi, imi spui? "
Ea se uita uimita si ii zambea profund
" de ce sa fug eu oare, cand noi suntem la fel"
Si-atunci i-arata c-are acelasi fenomen
Si ea , cealalta fata ,
Avea acea lumina
Si ele dintr-o data
Au facut din noapte ziua
Ca puterea prieteniei adevarate
E una esentiala
Iar omul nu desparte
Aceasta putere supranaturala
Prietenia e-un fenomen
Un fenomen de pace
Si fiecare ar trebui sa trecem prin el
Ca sa vedem ce poate face
