Pretending

1.Love is stupid- Part. I

 Mai erau doar câteva luni de liceu, iar eu deveneam din ce în ce mai frustrată. Au trecut 4 ani, iar eu sunt singura fată din liceu care nu a avut un iubit. Pană acum asta nu a fost o problemă, chiar dacă în liceu sunt destui băieţi, unii chiar drăguţi, niciodată nu am fost interesată de vreunul din ei. Dar balul de absolvire se apropia, iar eu eram singura fără partener.

-Eşti ok, Bells? Sunt întreruptă din gândurile mele de Erika

-Da.. Spun frecându-mi cu două degete fruntea

-E prea ocupată să i-o tragă orezului. Face mişto de mine Kait. Abia atunci am observat că înfingeam furculiţa în pilaful de la pranz. M-am strâmbat usor şi am îndepărtat farfuria dezgustată, care acum semăna mai mult a vomă. Nu ştiu cum am trăit toţi anii ăştia cu mâncarea de la cantină.

-Deci, cum spuneam, noi vrem să mergem la mall. Spune Luke privindu-mă. Luke era iubitul Erikăi, iar ieri cum Kait şi Dane au lipsit de la prânz, eu am avut parte de toată "drama" nu găsesc cerceii potriviţi care să se asorteze cu cravata. Încă un motiv de frustrare pentru mine, muţumesc frumos.

-Mergeţi voi, eu nu am chef. Am spus plictisită.

-Ai nevoie de un iubit, Bella. Îl aud şi pe Dane, iar pentru o secundă el fusese preferatul meu.

-"Ai nevoie de un iubit." îl imit strâmbându-mă, făcându-i pe restul sâ râdă, iar pe el să se încrunte.

-Ok, noi plecăm, pa Bella! Spune Kait deja ridicându-se.

-Stai! Acum?!

-Daa, avem doua ore de mate, nu toţi suntem genii ca tine! Ţipă Dane amuzat aproape de ieșirea din cantină, iar eu îi ofer degetul mijlociu drept răspuns. Acum toată cantina se holba la mine, nu suportam asta, oamenii ăştia nu au ceva mai bun de făcut ?!

'M-au lăsat baltă' Mă bosumflez. 'Defapt tu i-ai lăsat baltă' îmi răspunde subconştientul. 'Oh, mai taci!' mă ridic bosumflată şi mă îndrept spre tonomatul din colţul cantinei. Am nevoie de ciocolată ca să supravieţuiesc următoarelor două ore de matematică. Nu sunt un geniu! Mă strâmb amintindu-mi de vorbele lui Dane.

Am ieşit din cantină cu gândul de a lua o gură de aer, am trecut pe la dulap pentru a-mi lua cartea şi am ieşit în curtea şcolii, nu înainte de a arunca ambalajul de la batonul Lion. M-am aşezat pe gazon şi mi-am aprins o ţigară. Nu fumam des, dar acum simţeam nevoia.

-Hei! aud o voce de băiat în spatele meu.

Eram cât pe ce să-l dau dracu, însa m-am gândit că ar trebui să fiu mai prietenoasă cu oamenii. Nu am apucat să răspund că s-a aşezat lângă mine.

-Hei! M-am întors spre el încercând să par prietenoasă.

-Joshoua MacCollen, îmi întinde mâna zâmbind

-Isabella Stivens, îi strâng uşor mâna şi trag din ţigară

-Eşti mai prietenoasă decât pari

-Ai noroc că m-ai prins în toane bune, îi fac cu ochiul iar acesta îmi zâmbeşte

-Nu ştiam că fumezi, spune uitându-se la ţigara dintre degetele mele

-Fumez de un an, dar nu am făcut un obicei din asta

-Îmi dai şi mie una?

Am scos o ţigară din pachet şi mi-am aşezat-o între buze, acesta mă privea nedumerit. Am aprins-o cu cea pe care o aveam şi i-am întins-o.

-Merci, spune trăgând cu poftă fumul în plămâni apoi suflundu-l în formă de cerculeţe. Am luat un ultim fum din ţigară şi am stins-o în gazon, deloc impresionată de spectacolul de lângă mine. Mi-am luat cartea şi am pornit spre intrarea liceului.