Spitalul De Suflete

Capitolul 2

In vreme ce doctorul medita asupra gărzii medicale, un tăcănit se agita în sala de aşteptare:
- Mama mă-sii! am icnit ca pentru mine, în vreme ce un tip îmbrăcat în halat alb ridica de pe gresie o tipă plină de sânge. Venisem la urgente în speranta c-o să-mi facă o ecografie gratis şi c-o să-mi dea o perfuzie sau ceva, cât să mă pun pe picioare. Aşteptam de peste patru ore în cloaca asta mizerabilă. Măcar aveam o zi mai bună decât tontu' care-şi mânjise tot halatul cu sânge. Ce şuruburi s-ai lipsă la mansardă încât să te faci doctor, asistentă, infirmier sau mai ştiu eu ce, într-o tară care îsi distruge personalul medical? Masochişti, oamenii! Atât îmi mai lipseşte, mi se clatină iar dinții. Nu e de ajuns c-am în gură o şină de tren cariată, acum mi-o ia la vale garnitura... Marfă, o bagă înaintea mea! Mai stai vreo o oră, săracule, în cloaca asta! Mama mă-sii!
În salon, fetișcanca leșinată revenea la viață:
M-am trezit buimacă, neştiind ce se întâmplă. Abia mă puteam mişca. M-am pipăit şi n-aveam chiloti. La o privire mai lucidă, mi-am dat seama c-aveam pe mine un halat. Ce am făcut? Mi-am tras mâna şi era să-mi smulg perfuzia. Perfiuzia? Dumnezeule! incet, incet, refăceam filmul ultimelor evenimente. Mi s-a părut că am dormit o veşnicie, însă m-au asigurat c-am fost inconştientă mai putin de o oră, pe durata intervenției. Mi-au dat instant lacrimile, pentru că mi-am dat seama la ce operatie facea referire asistenta. Şiroaiele sărate, care mi se prelingeau neobosite pe obraji, au devenit în scurt timp o băltoacă călduță de lacrimi şi de muci, adunată inestetic la baza gâtului, dar nu-mi păsa. Eram ruptă de durere şi mi-aş fi dorit, mai mult ca oricând, o ,anesteziere" sufletească. M-au sedat uşor, pentru a mă calma. Auzeam ce vorbeau şi le puteam răspunde, dar eram prea apatică pentru a mă exprima. După ani şi ani în care mi-am dorit mai mult ca orice să devin mămică, am rămas - în sfârşit - gravidă, m-am certat cu dobitocul, am băut ca proasta - eu, care nu beau - şi am pierdut sarcina.
De obicei eram de un calm proverbial, iar acum strângeam ca o apucată - cearceaful de sub mine si plângeam neîntrerupt. Auzind alarma, asistenta sa reîntors in salon. Ne-am tatonat până m-a dovedit, după o pândă leşinata in jurul patulul Nu-mi amintesc decât ca m-am trezit după cateva ore care păreau luni. Afara s-a înserat. În ultimele luni abia adormeam și atunci când o făceam, uitam de mine. Insomnia, la pachet cu lipsa poftei de mâncare si cu apatia m-au trans format intr-o moartă-vie de numai 50 de kilograme la aproape un metru optzeci. Merg agale catre toaletă. Mi-am surprins fară sa vreau, reflexia in oglinda ciobită. Ciobită paream şi eu, cu pungi inestetice sub ochi, de mărimea Pacificulul, dar și plină de semne pe mãini, pâna la cot. Proasto, ce ai făcut? A trebuit sã fac duş cu apă călâie, dar nu baie gene- rală, după recomandările medicului. N-ai fi crezut, uitându-te la mine, că alergam maratoane până deunăzi. Eram sleită de puteri. Leşinată de somn, de foame si umflată de la plâns, am observat abia de la întoarcere că nu mi-am ridicat halatul și mi s-a văzut fundul.

În semiumbră dormeau neîntorşi alți leşinați, aduşi, între timp, în salon. Trebuia să fac repaus sexual vreme de două săptămâni şi să mă hidratez corespunzător. Ce banc! Aveam o viată sexuală de pustnic, iar Eugen, sictiritul de bărbatu-miu cu nume de sfinți sau de papi, se atingea de mine de Paşte, de Crăciun şi de alte sărbători mari. Glumesc, nu se atingea nici atunci, aşa că fiecare partidă de sex devenise, în sine, un prilej de încercuit în calendar. Doamne, totuşi, cât de mult îl iubeam! Ne îndrăgostim de cum ne face un om să ne simțim, apoi vraja dispare şi  avem ocazia să stăm față în față, pentru prima oară, cu omul în carne şi oase, nu cu o proiectie.
Trezirea la realitate a fost ca un pumn în stomac pentru mine. In semn de aducere aminte, mă durea de mă lua naiba. Nu erau dureri menstruale. Până nu demult, purtam în pântece un "el" sau o "ea", oprit sau oprită din evoluție la doisprezece săptămâni.
lar sângeram. Cică trebuia să monitorizez frecvența, aspectul lichidului și temperatura corpului.
Ce să monitorizez? Că aveam impresia cã-mi ia foc coşul pieptului. O acută durere sufletească capătase acum un corespondent fizic. Ce fain! De-aş fi putut să adorm, in neştire! Cine mi-ar fi simtit lipsa? Sigur nu el. lar vorbeam prostii, din frustrare. Da chiar, unde era el? Probabil umbla vandra, cum făcea de obicei, în ultimii ani. Of, copilă imbecilă, ce mai contează?! Mi-am îndesat medicamentele pe gât, mai mult cu gândul la părinții, care ar fi murit de supărare dacă ar fi ştiut am pățit ceva şi am adormit dusă.
Îmi venise de hac oboseala cronică. Cum, prin nu ştiu ce minune, am visat pentru prima oară în aproape un an. Visat e mult spus. Remremoram o mare poveste de iubire, a noastră. Sau doar a mea? Se spune că, din dor, ne dăm intalnire în vis cu oameni iubiți. Se facea că era primăvară târzie, aveam pe mine un maiou alb, pereche de blugi lălâi şi tenişi multicolori, uzați. Era ziua in care l-am văzut prima oară. Atârnam la o terasă, la o cafea - de câteva ore - cu un cârd de studente, colege de an. Am fi facut orice, doar ca să nu punem burta pe carte. Îmi lipseau o gumă de mestecat şi o pană în părul lung, incâlcit, pentru ca tabloul să fie complet. Pe mâini, lângă unghiile tăiate în carne, aveam acril, cum am vopsit pe acasă. Vara mă spălam de vreo trei ori pe zi, dar eram şleampătă în aspect, purtare şi cu un vocabular pe măsură. Vorbeam de toate, mai apăsat ca la teleshopping şi foloseam interjecții în loc de pauze. Dacă nu faceai parte din grup şi nu cunoşteai dedesubturile, nu reuşeai să distingi nici două idei, pentru că vorbea fiecare, pe limba ei, despre un subiect distinct. Un fel de Turnul Babel autohton, cu țațe. Pauzele de vorbire erau doar pentru respiratie şi mereu însotite de gesticulatie. Am pierdut notiunea timpului şi imediat începea următorul curs, la universitate. M-am scuzat, mi-am luat rămas-bun şi am tăiat-o pe scurtătură, prin parc, cu un brat plin de cărti. Aveam căştile în urechi şi ascultam rock, la maxim. Eram cufundată in gândurile mele şi zâmbeam ca o proastă, bucurându-mă de căldura de afară şi de faptul că începea vara.