Justițiarul

1

Nu prea vorbesc de noaptea ce s-a petrecut acum noua ani, de fapt, de cand am ajuns in orfelinat nu vorbesc mai deloc. Nu imi place, doctorii spun ca este din cauza traumei pe care am avut-o cand mi-au murit parintii, dar eu stiu ca nu e asa. Nu vorbesc pentru ca nu am cu cine. Lumea ma ignora, dar ma barfeste, asa e la orfelinat.

Este ora zece, ceea ce inseamna ca se da stingerea. Ma pun in pat imbracat in pijamale si privesc tavanul cam 20 de minute, asteptand ca toti ceilalti patru baieti sa adoarma. Cand in sfarsit ii aud sforaitul lui Allen, stiu ca toti dorm. Ma dau jos din pat si imi iau hainele negre de sub perna, imbracandu-ma. Imi pun caciula pe cap si ies pe fereastra. Langa fereastra este un stejar batran, ma apuc de o creanga si sar, aterizand in picioare. Imi asez mai bine hanoracul si incep sa alerg spre locul de intalnire.

****

Ajung intr-un final in partea opusa a orasului si intru in depozit.

-Ai intarziat, Williams! striga Drew.

-Stiu, spun scurt, lasandu-mi hanoracul si incep sa ma antrenez cu Drew.

Ne punem in pozitie de lupta. Piciorul  si mana dreapta in fața Drew se repede să mă atace, dar ma feresc. Cat el nu este atent ii dau un pumn in burta si un picior in coaste. Drew isi pierde echilibrul pentru o secunda, dar si-l recapata imediat. Acesta imi da un pumn in maxilar si un genunchi in stomac. Vrea sa imi mai dea un pumn, dar il barez, impingandu-l in spate. Imi ridic piciorul sus, incercad sa il lovesc, dar in zadar. Imi prinde piciorul si imi pierd echilibrul, cazand la pamant. Drew imi intinde mana, ajutandu-ma sa ma ridic.

-Devii din ce in ce mai bun, spune Drew privindu-ma mandru.

-Mersi, dar nu sunt indeajuns de bun, spun dandu-mi jos tricoul.

-Ce cicatrici ai pe spate, frate! Exclama Drew.

-Spui de parca nu le-ai mai vazut, zic zambind in coltul gurii.

-Totusi, sunt accentuate, mai ales asta primita recent. Poti sa mai imi spui odata cum ai primit-o? intreaba acesta facand pe nestiutorul.

-Ti-am mai zis, plecam de la scoala si am vazut cum o fata era trasa pe alee fara voia ei, asa ca am actionat, spun intorcandu-ma cu fata la el.

-Mhm, iar eu sunt Batman, spune neincrezator, spune-mi adevarata poveste, continua apropiindu-se.

-Ok, daca nu ma crezi asta e, eu trebuie sa plec, inainte ca jigodia aia de Allen sa se trezeasca si sa fuga la directoarea orfelinatului spunandu-i ca am fugit din nou, pa, spun imbracandu-ma.

Ies din depozit si incep sa alerg inapoi spre orfelinatul in care am stat de la sapte ani, inca doi ani si ma mut cu Drew. Drew imi e ca un frate, aveam zece ani cand ne-am intalnit, el este cu doi ani mai mare.

*Flashback*

Intr-o zi iesisem de la scoala mai devreme si nu voiam sa mai fac douazeci de minute pana la orfelinat, asa ca o luasem pe scurtatura. Cand sa ies de pe scurtatura, un om ma trasese inapoi.

-Da-mi banii pe care ii ai si toate lucrurile de valoare, acum! striga acesta, amenintandu-ma cu un briceag.

-D-dar nu am nimic la mine acum, domnule, ii zic partial calm.

-Atunci nu imi esti de folos, spune si vrea sa ma injunghie.

-Hei! striga un politist, care era cu un copil. Ce vrei sa faci tu acolo? continua acesta.

-N-nimic, zice hotul.

-Lasa briceagul si ridica mainile sus, spune politistul.

Hotul face intocmai, iar eu fug spre politist. 

-Andrew, stai cu el, vin si eu imediat, spune adultul.

-S-a facut, spune si se intoarce cu fata spre mine. Eu sunt Andrew, continua si imi intinde mana.

-Eu sunt Jack, imi pare bine de cunostinta, Drew, spun ultimul cuvant mai incet.

-Drew... imi place.

*End of the flashback*

Am depanat amintiri si nici nu am observat cand am ajuns la orfelinat. Ma urc in stejar si intru in camera mea, imbracandu-ma in pijamale si culcandu-ma, maine trebuie sa merg la scoala.