Capitolul 1: Lecții de istorie

126 12 3
                                    

Legenda spune că îngerii s-au coborât pe pământ, fiind izgoniți din rai. Ajunși aici, s-au răspândit prin sate, locuitorii fiind fascinați de frumusețea lor. Îi venerau, dându-şi până și viața ca să îi facă fericiți. A existat un arhanghel dornic să scape de acest blestem, cum îl numea el. Dorea să devină om,  să scape de toată vina și suferința care au pus stăpânire pe el. Era dezamăgit și trist deoarece muritoarea pentru care a căzut din rai și de care s-a îndrăgostit nu era de găsit. Îi era dor de frații lui, iar  printre oameni nu se putea integra, fiind singuratic, trăind într-o colibă la marginea satului. Zilele treceau fără număr,  până când la o furtună, fata umana pe care credea că nu o mai vedea niciodată a intrat în coliba lui, udă și speriată. Arhanghelul a fost atât de uimit de frumusețea fetei,  încât nu a mai putut rezista tentației, a luat-o în brațe și a sărutat-o, dorința fiind mult prea mare. Fata, șocată, a rupt sărutul și a fugit din coliba îngerului. Degeaba a încercat arhanghelul să o caute, fata s-a pierdut din nou în lume. Emoțiile fiind prea puternice, îngerul a început să caute metode prin care putea să moară. Nu își putea imagina viața de nemuritor fără chipul frumos al şatenei cu ochi căprui care i-a dat lumea peste cap. A găsit o metodă prin care putea deveni om. Trebuie să secătuie un om de sânge, mitul afirmând că sângele de muritor l-ar înlocui pe cel de nemuritor. Arhanghelul, dornic să scape de viața mizerabilă pe care o avea, a făcut sacrificiul. A adus o muritoare tânără, sângele ei fiind pur și potrivit pentru sacrificiu. I-a tăiat încheietura și și-a apropiat buzele de încheietura albă a fete. După câteva înghițituri, sângele și-a schimbat gustul. De la grețos a ajuns delicios, îngerul dorind să guste cât mai mult. În scurt timp s-a oprit, simțind o durere infernală la nivelul gingiei. Și-a dus mâna în gură, atingându-şi dantura. A constatat speriat că dinții i se ascuțiseră, caninii fiind mai lungi. Spatele i s-a arcuit brusc și a simțit cum cineva îi rupea aripile, o forță nevăzută cel mai probabil. Brusc, lumea îngerului s-a schimbat. Culorile erau mai intense, mirosurile mai puternice iar dorința de sânge mai puternică. Ochii lui verzi s-au întunecat formând un abis datorită foamei care a pus stăpânire pe corpul lui. S-a întors spre localnici, care îl priveau fascinat, și a mârâit,  arătându-şi colții. S-a năpustit la gâtul femeii întinse pe masa de sacrificiu, secatăind-o de sânge. S-a uitat cu pofta la săteni, arterele lor pulsând fiind singurul lucru pe care îl vedea și auzea. Scăpat de sub control, arhanghelul a măcelărit aproape tot satul, cei care au scăpat, jurând să se răzbune. Ironia sorții a fost că fata sacrificată a fost sora de suflet a fetei umane de care arhanghelul s-a îndrăgostit irevocabil. Fata, când a auzit ce s-a întâmplat a făcut un jurământ de sânge că se va răzbuna și va omorî ființa fără suflet care i-a ucis fără milă prietena, cu toate că nu își putea lua gândul de la El, îngerul fiind mereu prezent în visele și inima fetei. Nefiind creștină, fata le-a cerut ajutorul zeilor. Singurii care s-au înduplecat au fost zeul lunii, zeul șarpelui și zeul soarelui, forța supremă a universului în care trăia fata. La rugămintea fetei, i-au sporit abilitățile, creând o nouă specie supranaturală. Astfel, fata avea vederea mai bună, asemenea unei luni, care vede totul, era mai rapidă și mai agilă decât orice altă ființă umană de pe planetă, asemenea unui șarpe, și mai puternică ca zeul soarelui însuși. Noua specie era menită să protejeze omenirea de ființele malefice care populau lumea în aceea perioadă. Fata a căutat ani buni bestia care i-a omorât familia și prietenii, pe măsură ce anii au trecut ea pierzându-şi speranța că îl va mai găsi vreodată.

Între timp, îngerii care au căzut alături de arhanghel au aflat de ritualul lui. Unii l-au încercat, devenind la rândul lor vampiri. Alții au preferat să rămână îngeri, amestecându-se printre oameni și încercând să își îndrepte păcatele pentru a se putea întoarce în rai. Arhanghelul a reușit să își stăpânească pofta de sânge în câțiva ani. Problema majoră era că emoțiile lui erau amplificate, iar singurul lucru care reușea să le oprească era sângele. De fiecare dată când se gândea la fata care i-a luat mințile, avea o poftă nebună să secătuie un om de sânge. O altă problemă era sentimentul de vină pe care îl avea când își potolea pofta. Știa că sângele lui vindeca orice ființă umană, așă că ,după ce omora un om, îi dădea sângele lui și pleca, sperând ca ființa umană să se trezească. Aici intervenea o mică problemă: oamenii se trezeau, dar nu erau oameni, erau vampiri, supuși arhanghelului. În scurt timp, acesta a devenit conducătorul lumii vampirilor. Ceilalți îngeri transformați în vampiri nu îndrăzneau să iasă din cuvântul arhanghelului, aceștia fiind deja obișnuiți să li se dea ordine, arhanghelul având de pe vremea când era în rai un rang înalt, de conducător. În final arhanghelul a reușit să uite motivul pentru care a căzut din rai, trăind câțiva ani scăldat în aur și faimă. Și-a descoperit noi abilități: putea să se miște la fel de rapid ca viteza luminii, fata pe care a sacrificat-o fiind o slujnica a zeului soarelui, putea să controleze mințile oamenilor și era mai puternic ca o armată de soldați.

Între timp, fata umană, devenită acum vânător de vampiri, se pregătea să îl facă pe arhanghel să sufere. Și-a creat o mică armată, care prin multe rugăciuni a reușit să primească de la cei trei zei creatori o parte din puterile fetei. Peste câțiva ani și căutări în toate colțurile lumii, fata a reușit să îl găsească.

Vânătorul și-a atras prada într-un loc privat, seducându-l în așa fel încât protectorii arhanghelului să îl lase singur. Fata, controlată de dorință l-a sărutat, spunându-și ei înșișe că o făcea ca EL să lase garda jos. A scos țepușa de lemn și a poziționat-o pe inima arhanghelului. Îngerul s-a uitat în ochii ei și s-a simțit într-un fel eliberat că va muri din dragoste, numai că fata nu a putut să înfigă țepușa fascinată de ochii lui. Surprinși amândoi de gestul ei, vampirul o imobilizează de perete. Până să apuce fata să reacționeze, arhanghelul dispare din cameră, făcându-se dispărut. S-a ascuns ani buni, până a aflat că vânătoarea lui a trecut în lumea de dincolo, moment în care îngerul distrugerii și-a regretat multele decizii pe care le-a luat. Printre care și decizia de a-și lăsa muritoarea în pace.

Surpriza pentru el va apărea peste câteva sute de ani, când o va întâlni din nou, tot în corpul unui vânător. De data aceasta, Abaddon a încercat să treacă peste barierele dintre speciile lor, însă fata tot îi află secretul și vrea să îl omoare. Deși nu reușește niciodată, Abaddon se bucură de momentele petrecute cu ea, așteptând sute de ani pentru el, cu toate că fata avea parte de o moarte violentă de fiecare dată după ce îl cunoștea. 

→→→←←←

Hey, guys!

Asta ar fi introducerea, un fel de capitol care să vă ajute să înțelegeți anumite lucruri care au loc în această carte.

Știu că capitolul este scurt, însă următorul o să fie ceva mai lung.

Kisses, L. :*

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 21, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Since the beginning of timesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum