Capitolul 4 - Pufosenia

230 21 8
                                    

Hei, hei! Capitolul acesta e ceva mai lung pentru ca am avut timp sa scriu la el. Vreau sa va multumesc tuturor care cititi aceasta poveste, sunteti minunati! Mereu zambesc cand vad un vot in plus, asa ca va urez lectura placuta in continuare si sper sa nu va dezamagesc! ps: scuze pentru greselile gramaticale

Mike s-a urcat in masina si si-a dat geaca neagra jos, aruncand-o in spate langa cutia de cereale, ramanand doar intr-o camasa cu manecile trase in sus pana deasupra cotului. A invartit cheia in contac, iar motorul a scos un mic zgomot. A dat cu grija cu spatele, iesind din parcare si a luat directia opusa casei lui Jake. El admira pe geam muntii inlantuiti care se desfasurau in departare, fiind acoperiti cu zapada. Si-ar fi dorit sa fie acolo, intr-o cabana si invelit intr-o plapuma groasa. Imaginatia il purta undeva departe, fiind cuprins in imaginile care i le prezenta mintea inaintea ochilor. Dupa un timp in care a stat adancit in gandurile sale, si-a intors privirea catre Mike, urmarindu-i fiecare miscare. A observat ca fusese destul de tacut tot timpul asta. Bratele sale pareau puternice prin materialul stramt al camasii, iar coborand cu privirea mai jos a observat o taietura adanca, care se prelungea de la cot si se curba pana pe partea cealalta a bratului ca o bratara. Parea a fi facuta de curand. Din instinct a intins mana si i-a atins rana cu varfurile degetelor. Mike a scancit usor din cauza usturimii cand Jake i-a apasat usor pe taietura. Acesta a simtit crestatura din piele si l-a cuprins un fior, indepartandu-si mana ca ars.

-Scuze, n-am vrut! A spus imediat. De unde ai capatat rana asta?

-Un mic accident in timp ce reparam o bicicleta, nimic grav, a spus parca putin prea repede si cu glasul usor tremurat.

Jake stia ca ii ascunde ceva, pentru ca a observat cum si-a muscat incet buza pe interior. Banuia ca acesta era un tic atunci cand mintea. S-a uitat un ochii lui care priveau parca prin sosea, urmarind scene din alta lume. Probabil rascolea ceva amitiri, asa ca a preferat sa-l lase impace si sa taca. Urmarea in continuare drumul si-si plimba gandurile la chestii minuscule. Dintr-o data, masina a semnalizat si s-a oprit pe marginea drumului, chiar in fata unei cafenele mari.

-Haide!

A spus Mike apoi a iesit din masina si a asteptat ca Jake sa iasa si el pentru a o putea incuia. Au mers in cafenea si s-au asezat la o masa libera, din partea dreapta. Aerul era destul de inchis, cu toate ca pe ambii pereti laterali se aflau fereste. Un miros puternic de tigari se simtea prezent la fiecare inspiratie, iar daca erai atent puteai vedea si fum prin diferite parti. Nu erau multe persoane inauntru, dar era destul de multa galagie. Muzica de pe fundal acompaniata cu susotelile celor prezenti creau destula galagie incat sa fi nevoie sa vorbesti mai tare pentru a fi auzit de persoana care e alaturi de tine.

-Cu ce va pot ajuta? A venit repede un chelner zambaret.

-O cafea si...tu ce vrei? A intrebat Mike indreptandu-si privirea catre pusti.

-Eu vreau doar un suc Sprite, va rog.

-Sigur, revin imediat, a spus apoi s-a facut invizibil dupa o usa.

Nu stia ce sa spuna, asa ca tot ce facea era sa se holbeze la Mike. Fire brunete din parul usor ciufulit ii cadeau dezordonat pe frunte, iar ochii lui de un caprui inchis rataceau prin incapere. Buzele sale groase erau nemiscate, nelasand nici o urma de veselie la iveala. Dintr-o data un zambet i-a aparut pe fata si s-a ridicat de pe scaun, facand sa rasune un scartait in incapere.

-Heeei, amice!

-Salutare!

Dupa acest schimb de replici Mike a imbratisat un barbat la fel de inalt ca el, dar putin mai bine facut. Parul negru ii era aranjat cu mult gel, cu breton pe frunte, incercand sa-i dea o tenta de rock. Avea trei cercei in urechea dreapta si unul in buza. Avea pe mana un tatuaj care nu se putea distinge complet datorite uniformei pe care o purta, dar Jake ghicea ca se indinde de la incheietura pana pe la cot. Toate astea, alaturi de privirea lui rece si cu ochii negrii ca noaptea, alcatuiau imaginea unui tip rebel care traieste dupa propriile reguli si idei. Totusi, atunci cand vorbea cu Mike se simtea entuziasm in vocea lui, iar zambetul larg ii se putea zari de la o posta.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 06, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

~Aparentele inseala~Yaoi~+18~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum