Inca o zi

Capitolul 1:Inceputul

Stau de cinci minute in pat si numar pana trebuie sa sune alarma.Nu stiu daca mutarea mea la New York va schimba ceva in viata mea sau la mine,dar tot raul spre bine,corect?

New York.

Cred ca doar in visele mele cele mai bune m-as fi gandit ca o sa vina ziua cand o sa trebuiasca sa plec din casa asta unde totul era bine si fara griji.Cred ca am nevoie de o palma ca sa nu mai cred ca totul este roz.Viata mea se va schimba peste cateva ore si eu doar stau si ma gandesc la ce nu trebuie.

-Sofi,pot sa intru?

-Da.

Elijah este singurul care imi respecta regula "Inainte sa intrati in camera,bateti la usa" ,odata am pus si o foaie pe usa,nu de alta,dar s-au intamplat evenimente neplacute.

-Esti pregatita?spune cu un zambet micut.

-Vrei sa te mint sau sa-ti spun adevarul?

Sta nemiscat de cele auzite si parca pot sa-mi imaginez cum se gândește la ceea ce i-am spus invartindu-se rotitele in capul lui,ca in desene.

-Cred ca as vrea adevarul,spune ganditor uitandu-se la ceva ce numai el vede pe covorul din fata patului.

Oftez si mai ca ma gandeam ca o sa aleaga sa-l mint.

-Nu,nu sunt pregatita.

Isi fixează privirea pe fata mea si isi misca buzele dand sa spuna ceva,dar se apropie de pat si se aseaza pe margine.Ofteaza si el si isi pune mana pe bratul meu.

-Stiu ca e greu,oras nou si alea,dar Alexander ne-a promis ca ne ajuta cateva luni pana ne acomodam,zambeste si imi mangaie bratul incet.

Ma incrunt la el si imi intorc privirea spre geam.Da,asa e,poate ca acest Alexander o sa ne ajute,dar am invatat ca nu orice "act de caritate" e pe gratis si ma gandesc ce i-ar iesi lui daca ne-ar ajuta,chiar daca este cel mai bun prieten al lui Elijah.

-Bine,sa spunem ca acest Alexander o sa ne ajute,dar cu ce scop?spun si ma uit spre el.

-Il cunosc,Sofi.E cel mai bun prieten al meu si am incredere in el,o sa fie bine.

Pe Alexander il cunosc de cand eram o fetita,dar de cand s-a mutat cu parintii lui acum 10 ani la New York,nu stiu cum mai arata,dar a tinut legatura cu fratele meu in tot acest timp si chiar s-au vizitat unul pe celalalt,dar mereu cand venea el pe la noi,nu stiu cum ce facea,dar eram plecata si aflam doar ca a intrebat de mine.Si eu una chiar voiam sa-l vad pentru ca mi-a cam placut de el cand eram mica si asta e printre secretele pe care fratele meu nu le stie.Stiu ca pare absurd ca eu la vârsta de 9 ani sa am sentimente pentru un baiat de 13 ani,dar pur si simplu nu ma puteam controla si a fost singurul baiat pentru care am simtit o atractie.Lasand la o parte acest aspect,fratele meu clar nu trebuie sa afle.Chiar daca voiam sa-l vad ,nu puteam risca sa mi se trezească sentimetele pentru el dupa tot acest timp,si cum faceam ca toata ziua mi-o petreceam prin parc sau magazine de orice fel numai ca sa nu ma aflu acasa cand venea el si nu stiu ce s-ar intampla cu mine acum ca stiu ca o buna perioada din timp o sa fie prin jurul nostru.

-O sa fie bine,spun incet.

Am mai stat 10 minute in pat cu Elijah langa mine si nu m-am gandit la nimic. Doar m-am bucurat de timpul pe care il mai petrec in casa asta langa fratele meu înainte sa nu mai avem timp.

-Bine,hai sa ne pregatim.Ne astepta 7 ore pe drum sau si mai mult.Ma duc sa pun bagajele in masina si intr-o ora o sa plecam.

-Bine,spun incet.

Se ridica si se indreapta spre usa,dar se opreste si îi simt privirea pe fata mea,dar nu spune nimic si iese din camera.Ma ridic din pat si imi iau la nimereală un tricou si o pereche de jeans negri.Cobor la bucatarie fara sa ma mai spal pe dinti si fata.Ma uit si il vad pe Elijah mancand,ma asez langa el si beau un pahar de apa,pana se uita lung la mine.

-Ce-i?spun inainte sa duc paharul la gura.

-Nu mananci nimic?

-Nu imi foame.

-Dar o sa fie un drum lung,dau sa ripostez,dar o sa-ti iau ceva de la magazinul din colt,bine?

Ma uit incruntata la el.Mai mereu ma certa ca nu mananc,dar acum parca zici ca mi-a rapit cineva fratele,se poarta foarte protectiv si grijuliu cu mine,nu ca nu ne-am intelege noi,chiar e cel mai bun prieten al meu,pe lângă frate,stie aproape tot despre mine,dar nu ma cearta daca vedea ca nu mananc.Oricum,aprob din cap spre el si ma ridic de la masa.

-Te astept in masina,nu cred ca mai trebuie sa asteptam,spun inainte sa ies din camera.

Nu mai aud nimic din partea lui si destinatia mea este bancheta din spate unde pot sta cat de cat intinsa,si el stie ca nu ma poate forta sa stau in fata atâta timp cat am toata bancheta doar pentru mine. Am atatea amintiri cu bancheta din spate,dar le lasam pe altădată.Mai ca ma fura somnul cand aud usa din stanga trantindu-se.

-Esti gata ?spune intorcandu-se spre mine fiind tot numai zambet.Imi arunca o pungă de covrigi,o ciocolata si cipsuri cu sare plus o sticlă de apa plata.

Parca ma luminez la fata cand vad atatea bunaciuni langa mine si zambesc malefic.Incepe sa rada de mine si isi intoarce capul dand incet din el.

-Acum sunt mai mult ca gata de plecare.New York,pazea ca venim!

Ma asez mai bine pe bancheta,cu castile in urechi dand la maxim melodia de la 5SOS-Youngblood, simtind cum o bucata din inima mea ramane in aceea casa,dar sper ca viata buna si vina odata cu mutarea la New York,chiar daca simt ca ceva nu va iesi bine,dar alung gandul asta si ma concentrez la ritmul melodiei.

Sper ca nu luati in seama greselile,dar oricum,o sa le modific si sper sa va placa capitolul si cu siguranță ca o sa mai scriu. :) ;)