Inca o zi

Capitolul 3:Alexander si sentimentele.

Sometimes in the waves of change we find our true direction🌊

Imediat cum am intrat in apartament mi-am zis ca baiatul asta e imparat.Deci nici nu-l poti numi apartament.Din cate stiam eu un apartament nu este atat de mare, si totusi,nu inceteaza sa ma uimeasca.Ma uit mai atent in ceea ce pare a sufragerie si ma ciupic de mana ca sa-mi dau seama daca asta e un vis sau nu,ca altfel nu-mi explic.Bine,tin sa cred ca am ramas in urma cu multe informatii.

Stau in spatele fratelui meu si cand se întoarce cu privirea spre mine imi face semn sa-l urmez.Nu schitez niciun semn cum ca a-si vrea sa ma misc si se intoarce spre mine in timp ce Alexander se duce in partea stanga.

-Ce s-a intamplat?spune cu o urma de îngrijorare in voce.

I-asi spune eu ce s-a intamplat,dar ma rezum doar la o constatare.

-Tu vrei sa spui ca tipul asta locuieste singur in ditamai apartamentul,spun si-mi incrucisez palmele la piept.

Nici el nu spune nimic si vad ca dă sa plece,dar il prind de mana.

-Nu stiu,Sofi,numai el poate sa-ti spuna,imi raspunde.

De ce am impresia ca ma minte?Imi ingustez ochii si trec pe langa el ducându-ma spre stanga pe unde l-am vazut ultima data pe Alexander.Imediat ce trec de asa-zisul colt,ajung intr-o bucatarie de 4 ori mai mare decat cea pe care o avem noi in casa veche.Oare ma intreb cate camere are "vila "asta.

Il vad stand la o masa si se uita spre geam ce da spre un peisaj de vis ce unde numai in New York poti sa vezi.Ma simt ca in casa lui Christian Grey.Imi aude pasi si se intoarce cu fata spre mine.

-Vrei ceva de baut?

Oare ce mi-ar putea da de baut daca ii spun orice vrea el?

-Apa,spun simplu si ma duc spre masa unde statea el.

Ma asez fata in fata cu el si astept sa vina cu apa ceruta.

-Vrei ceva de mancare?il aud cum spune.

Vad ca tine in mana o caserola si ridic din umeri.

-Sa stii ca e salata cu pui,ti-as sugera sa incerci.

-Bine.

Il aud cum vine spre locul meu si imi pune in fata caserola cu mancare si paharul in partea stanga si imi da o furculita.

-Pofta buna,imi spune.

Ma uit la el si il vad cum se aseaza pe locul lui uitandu-se la mine.

-Tu nu mananci njmic?il întreb inainte sa-si duca paharul la gura.

Nu stiu ce bea el acolo,dar sunt sigura ca paharul ala nu era in fata lui cand m-am asezat la masa.

-Nu,spune simplu si se uita in ochii mei.

Imi las privirea in jos si analizez salata.Arata delicios.Incep sa mananc si pot sa jur ca asta este cea mai buna salata pe care am gustat-o.Ma uit la el si il vad ca zambeste,dar revine la fata serioasa cand ma vede ca ma uit la el.

-Sigur nu vrei si tu?

-Nu.

-Nu stii ce pierzi,ii spun zambind;mai iau 2 guri si ma uit la el.

Special ii mai las si lui si ma ridic ducandu-ma spre el.Se incrunta usor cand ma vede ca vin spre el cu caserola pe jumatate mancata si i-o asez in fata.

-Te rog,mananca.Nu pot sa vad ca stau la masa cu cineva si aceea persoana sa nu manance.

Nu stau sa-i aud raspunsul si ma duc spre sertarul de unde am vazut ca a luat furculita.Bingo,am gasit.Ma intreb unde a disparut Elijah. Instinctiv cand ma întorc la masa ma uit spre partea pe unde am venit si nu vad nici urma de el.