Balerina sperantei

Chapter 1

"Acum.....doamnelor si domnilor,urmeaza Hope Smith!"spune prezentatorul si mii de aplauze rasuna in toata sala.Din culise iese ,pasind usor pe varfuri,cu eleganta,dar in acelasi timp cu o doza uriasa de energie in suflet,fata cu ochii de ciocolata.Parul sau de un castaniu deschis era impletit frumos si prins intr-un coc elegant,ce avea un trandafir alb in mijloc,care se asorta perfect cu tutu-ul sau.Fata se oprira langa prezentator si isi lua pozitia eleganta,conform balerinelor."Succes,domnisoara Smith"spuse acesta ,iar apoi se retrase in spatele culiselor.

O melodie clasica incepe sa rasune in toata sala,iar fata,cu pasi marunti si timizi,incepe sa se joace pe ritmurile piesei.Desi este destul de mare,inca ii straluces ochii sai de ciocolata, exact ca atunci cand era copil si il privea pe el cum se misca cu eleganta pe ritmurile clasice ale lui Beethoven.Dupa prima pirueta,ropote de aplauze se aud din partea spectatorilor.Pe ea o cheama Hope,dar cei ce o privesc o numesc "Balerina sperantei".Nimeni nu stie exact de ce i se spune asa.Putem presupune ca e din cauza faptului ca pune atat de mult suflet in ceea ce face si,cumva,asta inseamna totul pentru ea.Ea inseamna balet si balet inseamna Hope.Iar prin iubirea pentru balet,viseaza si spera la ceva frumos,exact ceea ce fac si spectatorii atunci cand o privesc.Ea le aduce speranta in priviri si zambete pe chipuri,doar prin simpla sa reprezentatie,dar care e plina de diferite sentimente explozive.

Desi a avut mii de emotii la inceput ,ca de fiecare data,acum este mai increzatoare ca niciodata.Melodia se opreste,iar Hope isi incheie reprezentatia cu o reverenta catre public. Hope cauta cu privirea prin public persoana cea mai draga ei,dar nu o gaseste.Se mai uita o data,dar tot nu o vede.Ingrijorata,nici nu mai asteapta ca juriul sa ii dea noatele,ca si pleaca in fuga in culise.Isi ia telefonul in mana si il apeleaza pe acesta.Nu raspunde."Oare ce a patit?De ce nu raspunde?"se intreaba aceasta ingrijorata.Mai suna o data,iar de data aceasta raspunde.Inspira usurata,dar parca i se opreste inima in loc atunci cand se aude o alta voce decat cea a lui. "Alo?"spuse o voce barbateasca si parca,batrana."Cine sunteti?Si de ce ati raspuns dumneavoastra la telefonul bunicului meu?"spuse fata,care nu stia ce se intampla."Domnisoara,eu sunt doctorul Whallest."spuse acesta."Doctor!?"isi rosti fata in gand."Vreau sa va comunic faptul ca bunicul dumneavoastra a suferit un stop cardio-respirator in fata spitalului nostru si a decedat astazi ,fix acum 32 de minute.Imi pare rau,domnisoara.Am facut tot ce este omeneste posibil,dar am esuat.Inca o data imi cer scuze si condoleante."spuse doctorul,iar apoi inchise si ii trimisese un mesaj fetei cu numele spitalului si salonul barbatului.

Aceasta pleca in fuga spre spital si lacrimile siroaie ii curgeau pe obrajii ei rozalii."Nu,bunicule....nu se poate sa fie adevarat!Sper sa fie o greseala!"isi spuse in gand aceasta.Dupa cateva minute,fata ajunge in fata spitalului si se indreapta imediat spre salonul 143 de la etajul 3.

Din perspectiva lui Hope.

Dupa ce am aflat vestea ce m-a daramat din punct de vedere sentimental,am inceput sa tremur si sa ma doara foarte tare spatele.Cu toate acestea,am continuat sa merg spre salonul bunicului meu.Ajunsa acolo,ma opresc in tocul usii si cu o mana ma sprijin de tocul usii salonului.Caut cu privirea chipul bunicului meu,dar nu il zaresc.Nici un chip de acolo nu imi este cunoscut,dar imi atrage atentia un cearsaf alb,ce acopera pe cineva.Ma duc repede spre acesta si il dau jos de pe chipul persoanei.Era...bunicul.Simt o lacrima ce curge pe obrazul meu,iar apoi picioarele parca mi se slabesc si cad jos.Urmatorul lucru pe care il vad este...nimic.Sau mai bine spus ....negru.

Din perspectiva doctorului Whallest

Dupa ce termin o operatie de cancer cu succes,merg in salonul 143 de la atajul 3 ,ca sa vad daca a venit familia decedatului.Saracul om...avea probleme extrem de grave cu inima.Nici nu stiu cum a rezistat pana acum,mai ales fara medicamentatie.Ajung in salon,dar ce am vazut in fata ochilor m-a surprins.O fata....probabil ruda cu decedatul era intinsa pe jos,iar chipul sau capatase o culoare galbena.Merg repede catre ea si o zgaltai putin de umeri.

"Domnisoara!Domnisoara,sunteti bine?"strig eu la ea,dar nimic."Asistenta Brown!Vin-o si ma ajuta!"spun si apoi ea aduce o targa pe care punem fata si speram sa fie bine.Dupa cum vad eu,nu cred ca ea doar a lesinat.

Din perspectiva doamnei Smith.

Telefonul suna in continuu,intrerupandu-ma pe mine din a-mi face somnul de frumusete.Probabil o sa raspunda servitoarea.

"Amanda,raspunde odata naibii la telefon!Te platesc degeaba!?"strig eu la ea ,dar nu raspunde.Ce naiba face?Iar a plecat asta la cumparaturi?Off....Trebuie sa ma duc eu,deci.

Ma dau jos din pat si imi iau in piciorusele mele delicate,papuceii mei roz cu sclipici,puf si pene de paun asiatic.Cobor scarile cu atentie,ca nu cumva sa ma ranesc si raspund la telefonul de pe masa din sticla din sufragerie.

"Alo!Cine sunteti?"intreb eu.

"Buna ziua,eu sunt doctorul Whallest.Sunteti ruda cu domnisoara Hope Smith?"intreaba acesta.Asadar micuta rasfatata este la spital.Poate daca nu m-ar fi enervat ieri,posibil sa ii spun lui Josh ca e la spital.Pacat....sper sa moara acolo.

In urma cu o zi.....

"Amanda!Sunt acasa."striga nesuferita din sufragerie,iar eu ies si cobor scarile.

"Ai venit draga mea?Haide sa mananci ceva..."spune servitoarea

"Hope,vreau sa stii ca tatal tau azi a semnat cu o firma foarte cunoscuta in Japonia si care va aduce mult profit firmei tatalui tau.Deci el va avea si mai multi bani,dar sa nu te gandesti sa ii ceri vreun ban,ca o sa vezi ce patesti!"ii spun eu si o privesc dur.

"Stai linistita.Nu pot sa iti fur meseria de a "manca" banii tatei si zilele mele."spune ea,iar apoi pleaca sfidandu-ma.Nesuferita....

In prezent

"Nu.Imi pare rau,dar cred ca ati gresit numarul.Nu cunosc nici o Hope Smith.O zi buna"spun si ii inchid in nas.

Usa de la intrare se deschide si pe ea intra Josh.O....nesuferitul asta.Daca nu ar fi avut bani,nici nu m-as fi uitat la el.

"Draga....unde esti?"intreaba el,iar eu ma duc spre el si il imbratisez.Scarbos.

"Sunt aici,dragule!"raspund eu.

"Hope unde e?"intreaba el.Vai....numai Hope are in cap.

"Pai......e la maga.....moll"spun eu repede

"E la magamol?Sara,iubit-o,tu imi scunzi ceva in legatura cu fata mea?"spune acesta si ridica o spranceana suspicios.

"Nu,dragule.Voiam sa spun ca e la mol,pentru a-si cumpara o noua pereche de poante,de la magazinul de langa cofetaria de la primul etaj al molului."spun eu repede si aproape ca ma fastacesc.Aoleu....niciodata nu am fost prea desteapta...

"In regula atunci.Haide sa vedem ce a pregatit Amanda pentru cina."spune si ma prinde de mana,apoi ma trage dupa el spre bucatarie.Abea astespt sa moara si sa ii iau banii,dar mai ales sa o dau pe neobrazata aia de fata afara din casa.Sa vad atunci cum se descurca,micuta balerina.

Din perspectiva lui Hope.

Imi deschid ochii si privesc in ansamblu locul.Ma aflu intr-o camera de spital,iar un doctor sta in picioare langa patul meu si se uita pe niste foi.Acesta ma observa imediat.

"Oo...domnisoara.In sfarsit v-ati trezit.Va simtiti bine!"ma intreaba el,iar eu ma uit nedumerita la acesta.

"Da....dar cine sunteti si ce caut eu aici?"il intreb eu .

"Eu sunt doctorul Whallest.Dumneata dormisoara ai lesinat in salonul unde era regretatul tau bunic.V-am facut cateva analize si vreau sa va spun ca imi pare sincer rau dar dumneavoastra suferiti de......."

....................................................................................................................................................................

Buna.....sper ca va fost dor de mine,pentru ca mie mi-a fost dor de voi.Aceasta este surpriza de Anul Nou pe care voiam sa v-o daruiesc si prin care vreau sa va aduc putina speranta in suflete.
Va doresc un An nou fericit,mai bun si plin de realizari.Sper sa va placa noua carte.

Va iubesc😍

Bye❤❤