Deja-vu intre noi

Capitolul 1

Am trecut pe linga ei si le-am auzit vocile cum şuierau haotic in urma mea . M-am intors şi le-am zâmbit , feţele lor aveau o grimasă pe care nu o pot descrie cu modestele mele cuvinte . Păreau buimaciți de gestul meu şi dorind să fac ce pot eu mai bine adica sa calc oamenii pe nervi , mai zimbesc odata si ei bufniseră . Le-am intors spatele şi am inceput sa-mi vad de drum nepasându-mi de nemulțumiții lumii. Pas cu pas , clipă cu clipă mă simţeam mai împlinită .
Deschid uşa şcolii de arte şi mă opresc linga bibliotecă. Închid ochii si simt mirosul imbatator de liliac , o amintire fulgeră prin fața mea . Acel parfum îl cunoasteam la perfectie chiar daca il simțisem numai de vreo câteva ori .
Îmi intorc capul spre scari şi îl văd pe el , cel mai misterios om pe care l-am cunoscut . Ies din plasa amintirilor , trec pe lingă el , urc scarile spre atelier , îmi desfac culorile şi uit de lume.
Uneori pictând pierd nuanța timpului şi totul in jurul meu se opreşte in loc , în acele momente simt cum lumea e doar a mea . Nu gândesc nici o clipită, nu pot gândi , nu am încercat , nu vreau că crunta realitate şi problemele zilnice sa-mi distrugă ritualurile mele . Le spun ritualuri caci le am deja de 3 ani şi serios să spun nu mă pot satura de ele , sunt unica mea escapada . În momentele de pierdere de sine scot o foaie , un creion şi las sentimentele să curgă .
Uşa atelierului se auzi şi ma cutremur.
- Bună ziua , ma scuzați de deranj , se poate Țurcanu Valeria ?
- Valeria , eşti chemata .
Îmbracata in hainele de atelier şi murdara de guaş ies . În fața mea statea el , baiatul care acum un an dorea sa se distreze pe seama mea . Îmi aduc aminte perfect parul lui brunet uşor zburlit , ochii albastri ca ai bunicului meu si alunita de pe gitul lui . Nu se schimbase deloc , doar ca acum avea acea privire înşelatoare , pe care pe parcursul unei luni de zile ma invatasem sa o inteleg . Învățasem să-l citesc şi se primea , probabil acesta era unul din lucrurile care il enervau , stiam să-l bulversez şi ma amuza reacțiile lui , ba chiar le adoram . Nea despartit distanta , nu, el a facuto . Am petrecut mai mult de o luna alaturi de el si aparentele fusese inselatoare . Imi pot aminti momentul cind fusese sunat de iubita lui si vorbea calm de parca eu nui eram alaturi, eu nu stiam de existenta unei iubite, iesisem cu el pentru ca mi se paruse special , vorbind din perspectiva de acum , el chiar era special , era Leo.