Deja-vu intre noi

Capitolul 2

Se uită la mine de parcă nu ma văzuse o viață , ochii lui îi căutau pe ai mei și eu ii evitam privirea. Of Leo ce cauți aici ? De ce taci ?
Imi zâmbise și eu mă pierdusem , priveam la el , la ochii lui albaștri ca cerul. Îmi era dor de vorba lui , de glasul lui , de privirea lui . Îmi era dor de el in tot sensul cuvîntului "dor".
Își ridicase mâina si imi atinse ușor obrazul , imi aduse aminte de momentele noastre , ciudate dar speciale. Momentele noastre de deja-vu .
- Ești la fel de frumoasă. Spuse el și ii dădeam crezare . Ma ațintea si parca ma scana din cap până în picioare.
- Știi , ea nu era aleasa. Se așeza pe scaunul verde de lîngă ușa și bătu ușor pe scaun, semn sa ma așez lîngă el .
Ma așezasem da păstrasem distanța, nu-l intimida acest lucru și continuă să vorbească.
- Știi de ce sunt aici. Ma întreabă si eu dau ușor din cap .
- Am avut un moment și deja nu am mai putut răbda tentației, tu ai fost momentul meu.
Confuză eram , ce moment ? Ce tentație?
Am observat ca statea si se uita lung la buzele mele , cu ochii aplicați spre ele si apoi spre ochii mei . Se apropiase brusc și buzele lui se sfarima de ale mele . Aveau același gust , dulce, un dulce ce il căutăm de mult , il căutăm în orice , dar el era in sarutarile lui Leo .
Se departa de mine , imi lua față în mîini și zîmbi molipsitor, se apropie si imi dădu un sărut scurt . Se ridică de pe scaunul verde si pleca. Rămăsesem pe scaunul verde de lîngă ușa atelierului cu gustul dulce al sarutarilor celui mai misterios si tentant om din viața mea , cel ce imi văzuse pozele odata, la o simplă atingere.