Black tiger

PREFAȚĂ

Băteam cu buricul degetelor pe suprafața rece a mesei din metal, făcând mici cerculețe de-a lungul acesteia, cu cealaltă mână bătând ușor pe genunchiul meu stâng, trasând conturul rănii care se pare că a prins coajă. Îmi aplec capul ușor văzând imaginea deplorabilă a blugilor mei uzați, la propriu sfâșiați de pe picioare, doar ațele ce îi mai susțin întregi pe corpul meu. Usturimea bătăturilor din palme nu îmi dă pace și scap câte un suspin de fiecare dată când ating carnea crudă de pe mâinile mele care dă semne de infectare.
Suflu ușor și îmi înlătur câteva șuvițe care mi-au căzut pe chip, formând o mantie neagră cum vezi doar in filmele de groază. Părul meu negru ca noaptea, acum e prăfuit, încâlcit al naibii de rău, de parcă o familie de nevăstuici și-a făcut de cap acolo. Mă sprijin de spătarul scaunului vechi, ce pare că nu a fost prea folosit de-a lungul timpului, reușind în final să mă ridic pe ambele picioare care totuși se clatină pe podeaua rece și umedă.
Sâsâi ușor cand lovesc din neatenție cu degetul mic de la picior colțul scaunului din lemn, parcă pus din adins acolo.

Fac pași mici până la ușa baii improvizate și încalț perechea de papuci uzată care stătea atârnată pe micuțul calorifer, care nu prea dădea căldura așa cum trebuia. Îmi frec capul cu mâinile până alung ușor starea de amețeală care m-a acaparat.
Las apa să curgă în micuța chiuvetă și îmi pun brațele de-o parte și de alta a blatului, fără curaj să imi ridic fața și să imi văd chipul, care intuiesc că e schimbat, zilele pline de oboseală și tortura și au pus amprenta si pe pielea corpului meu care arată uscată, mici coji și bube predominând pe brațele mele.
Apuc la nimereală un prosop ce pare cât de cât curat, și îl îmbib în apa caldă ce a început să curgă și încep să îmi curăț funinginea de pe obraji, care mă făcea să arăt că o cerșetoare în adevăratul sens al cuvantului.

Storc și apăs cu putere pe sticla detergentului de vase, pe care l-am găsit în micuțul dulap alb. Improvizez cât de bine pot, și sper ca produsul să nu fie expirat, am pielea destul de distrusă, dar și murdară deci nu am încotro. Frec încet picioarele, prosopul lăsând în urmă sa mici bule de spumă deci detergentul nu e așa vechi cum credeam. Repet procedura si in cazul mâinilor și al abdomemului având grijă să evit zona rănilor deschise, o să trebuiască să cumpăr cateva unguenturi și ceva tifon când o să ies afară, dar până atunci trebuie să fac să arăt că un om, nu ca un zombie.

Las tricoul zdrențăros să cadă pe jos și apuc sacul de cioflofan, unde stiu că mai am câteva haine împachetate. Înșfac perechea de blugi albastrii spalaciti si un maieu alb trăgându-l repede peste cap sperând să nu mă strângă prea tare, fiind cu o mărime mai mică decât cea corespunzătoare.
Rup mâneca tricoului meu negru de pe jos, și o prind intr-o panglică subțire cu care sper ca îmi voi face un coc, si imi voi prinde claia mea de par murdar.

Oftez puternic și îmi las corpul sa alunece pe ușa de mahon in timp ce mintea mea este complet devastată, gânduri peste gânduri se aglomerează în capul meu zapacindu-mă complet. Nu mă gândeam niciodată ca o sa ajung in punctul in care mai am puțin și cedez, dar citatele inspiraționale nu se potrivesc mereu și în viața reală. Problemele vin și se pare ca nu au de gând să plece prea curând.

Ușa din bucătărie scârțâie ușor pe semne ca am vizitatori. Îmi umezesc buzele cu vârful limbii si ma ridic ușor din șezut. Pășesc ușor pe gresia rece și ma opresc in prag
Figura extrem de cunoscută care sta pe loc si se holbează la mine, ma face să conștentizez că perioadă suferinței s-a terminat. Prima etapă a jocului de abia a început, și acum joc eu!

- Amethyst, o surpriză plăcută ca de fiecare dată. Îmi mijesc ochii spre Jason și îl văd neschimbat, același par scurt si aceeasi construcție, cred ca tatuajele s-au mai înmulțit de cand nu l-am mai văzut. Pregătită nestemato?

-Tu ce crezi? Îmi ridic întrebător sprânceana spre el.

- Aș paria pe cele 10 masini ale mele că da.

Rânjesc malefic spre el dându-i dreptate din priviri si imi ridic mână spre el așteptând să primesc cheile mașinii mele, căreia i-am dus lipsa mai mult ca oricui in aceasta perioadă infernală pentru mine.

Le apuc intr-un suflet si îi stârnesc râsul lui Jason, el imi cunoaște cel mai bine obsesia pentu mașini și în special masina mea.

- Să mergem domnișoara Cecilia. Zise acesta intr-un rânjet enorm, cred ca si pe el îl bucura întoarcerea mea, are toate motivele.

- Mai spune-mi odată pe al doilea nume al meu si te asigur că o să stai cazat la spital pe toată perioada anului și nu numai.

- Îmi era dor de răutatea ta Ame. Îl trag intr-o îmbrățișare frățească si chicotind amândoi cand parul meu cade din coc și îi pica pe față. Ah, elastic de par ieftin facut de mine.

Zâmbesc cu gura pana la urechi si nu pot să imi țin în frâu chicotele de bucurie, după perioadă asta sumbră pentru mine, ma simt ca si cum as fi renăscut, la propriu. Ăsta e începutul meu, acum eu joc!