Black tiger

Capitolul 2- Începutul nebuniei

,,I am the diamond you left in the dust
I am the future you lost in the past
Seems like I never compared
Wouldn't notice if I disappeared

You stole the love that I saved for myself
And I watched you give it to somebody else
But these scars no longer I hide
I found the light you shut inside
Couldn't love me if you tried

Am I still not good enough?
Am I still not worth that much?
I'm sorry for the way my life turned out
Sorry for the smile I'm wearing now
Guess I'm still not good enoug"

Îmi privesc mulțumită reflexia din oglindă, prinzând cu câteva agrafe negre firele nărăvașe de lângă ureche, strângându-mi încă o data coada din vârful capului. Apuc portofelul de pe noptieră, aproape împiedicându-mă riscând să rămân cu câțiva dinți lipsă.
Claxonatul insistent din fața casei mele mă face sa pufăi enervată și să grăbesc pasul pe scari, se pare ca Josie ajunse chiar mai devreme decât aș fi crezut.
Verific încă o dată dacă am încuiat ușa de la intrare așa cum trebuie, punând mai apoi cheia sub micul preșuleț din fața ușii, bunica si obsesia ei pentru securitate.
Pornesc cu pași lenți spre mașina neagră a lui Josie, care pare proaspăt spalată, privindu-mă in ea ca prin oglinda mea din baie.

- Hei! Zic atunci când închid portiera mașinii, dându-mi hanoracul jos, căldura de afară și motorul încins aproape m-au făcut să transpir deși abia am intrat.

- Hei Ame, ai observat că am ajuns la timp? Zise de data asta rânjind. Jo e adepta a întârzierilor, de multe ori așteptam cateva ore in plus până era gata.

- Chiar miraculos! Exclam de data asta râzând.

- Cumpăraturiiiiii!!!!!

Aproape sar de pe scaun speriată de glasul ascuțit care mi-a sfârtecat urechea. Imi sucesc gâtul în spate dând de zâmbetul de pisoiaș a lui Sam.

- Te-am speriat, nu-i așa? Aproape se îneca în râs, bătând din palme ca o focă. Îmi întorc instinctiv ochii spre Josie, care mă privește cu aceeași figură amuzată.

- A vrut să vină si ea. Zise dând din umeri, încă râzând.

- Cum să plecați la cumpărături și pe mine să nu mă luați?

Îmi dreg glasul cu un mic tușit, punandu-mi mână pe inimă, parcă restabilându-mi bătaile.

- Și de ce mama naibii mi-ai țipat în ureche? Și mai mult, m-ai si speriat! Daca o puteam răni cu privirea, cred ca era moarta până acum, ah, roșcată aiurită!

- Eh, haide Ame! Unde ar mai fi fost hazul glumei? Să-ți fi văzut fața!

Începu să se strâmbe cu mâinile pe față, fiind chiar comică, dar nu puteam să râd, atâta timp cat eu eram subiectul glumei. Josie mustăcea râzand subtil pe când Sam se prăpădea de râs pe bancheta din spate a mașinii.
Arunc o încruntătură de toata frumusetea spre veverița roșcată.

- Gata, gata. Zise aruncând mâinile in semn de predare.

Trag o țigară din pachetul lui Josie, care era pus pe bordul mașinii, trăgând în plămâni fumul înecăcios. Las norul negru de fum să îmi iasă printre buze intr-un ritm lent, moleșitor, savurând aroma mentolată pe care o ador de când m-am apucat de fumat, scuturând din când în când scrumul țigării pe geamul deschis al mașinii. Vârfurile parului meu negru ies și ele, bătute de vânt iar acum vad mult mai bine cât mi-a crescut părul, aș experimenta cateva frizuri noi, dar asta rămâne de văzut.