Black tiger

Capitolul 1. - Asul de sub mânecă

ASUL DE SUB MÂNECA

"Love is the struggle between two souls and between two bodies in which sometimes there is no winner, sometimes there is no defeated"

Trag repede perechea mea uzată de blugi care abia dacă îmi intră pe picioare, oftând puternic atunci când observ că fermoarul lor nu imi cuprinde talia, bunica si mâncarea ei delicioasă. Îmi umezesc cu vârful limbii buza de jos, frecându-mi cu degetul bărbia și plimbându-mi ochii prin camera, geaca mea neagră de piele trebuie să fie pe aici pe undeva. Scotocesc prin sertarele dulapului ca un copil mic în căutarea cadourile de Crăciun, doar că mie îmi lipsește entuziasmul. Probabil am uitat geaca la Josie, ca și pe celelalte doar ca geaca neagră era preferata mea de departe.
Pufăi enervată si mă las bătută, o să imi iau un pulover dacă tot imi place să îmi las hainele împrăștiate prin casele prietenilor.

Apuc peria și trec de cateva ori prin coama mea neagră și lungă, descâlcind-mi părul care pare că a găzduit un razboi de nevastuici. Îmi prind o coadă lejeră și am grija ca nici un fir năravaș să nu iasă de sub elastic
așa că apuc fixativul de pe raft și încep să împraștii cu substanța cu miros înțepător dar totusi plăcut, pe toată suprafața frunții.
Ochii mei sunt acum cât cepele, iar micuțele vase de sânge formate lângă retină, îmi demonstrează încă o dată că ar trebui să las mai ușor viața de adolescenta și să dorm cateva ore în plus. Mă ridic ușor pe vârfuri până ajung să iau portfardul, de care chiar am mare nevoie acum. Îmi strag o linie scurtă de tuș, după care încep să mă joc așa cum stiu eu mai bine cu fardul negru, pe care îl aplic pe toată pleoapa.

Scârțâitul dușumelii sub bocancii mei mă zgârie pe creier, și fac pași mari până în bucătărie. Durerea îngrozitoare de cap nu s-a diminuat chiar deloc, sunt sigură că bunica are ceva pentru tărtăcuța mea care nu știe să vină acasă cand trebuie. Mirosul marcării îmi mângâie nările și îmi face stomacul flămând să scoată sunete înfundate, chiar trebuie să am grijă de alimentația mea, dacă nu vreau să mă aleg cu vreo problemă la stomac, asta ar lipsi.

In bucătăria micuță, o zăresc pe bunica, care are un conflict aprins cu noul ei cuptor, nu m-am lasat pana nu i-am cumpărat drăcia aia sub pretextul ca cea mai buna bucatareasa are nevoie de cel mai bun cuptor. M-a lasat cu greu sa îl cumpar, dar nimeni nu se pune cu încăpățânarea mea, nici macar bunica.
Își sterge sudoarea de pe frunte cu un șervețel su pufăie obosita, cine stie ce prajitura complicata a mai experimentat bătrâna mea acum.
Își intoarce privirea iar atunci cand mă zarește, un mic zâmbet îi apare pe chip, lasand deoparte mănușile mari si verzi, care o mai ajuta cateodata să scoată mancarea fierbinte.

- Neața scumpo, ai dormit bine? Zise aceasta dându-și jos perechea de ochelari de pe vârful nasului, ștergându-i cu colțul bluzei sale înflorate.

- Nici nu ai idee. Ridic obraznic din sprâncene și îmi impreunez brațele la piept.

Isi dă ochii peste cap, si scoate din cuptorul cu microunde o ceașcă mare de ciocolata care mă face instant să zâmbesc. Înșfac cana fierbinte din mâinile bunicii și încep să sorb de zor, suflând câteodată în licoarea dulce cafenie.

Imi trag scaunul de sub mica măsuță și mă așez confortabil dând capul pe spate și inchizând ușor pleoapele.

-Obosită, huh?

- Mai bine zis extenuată, de ce mereu trebuie să mă țină Josie trează, cu problemele ei de adolescentă în călduri? Pufăi molfăind ușor din buze bătând cu buricul degetelor pe suprafața fină de lemn a mesei.

- E normal la vârsta asta Ame, acum e perioada fluturilor in stomac, cu toate că tinerii din ziua de azi și au cam luat-o în cap. Dă negativ din cap nemulțumită, căutând cuțitul pentru pâine prin sertarele de jos ale dulapului. Mă ridic usor de pe scaun, apucând salata din caserola de plastic, punând-o la spalat sub jetul cald de apă .