un an de cand toti imi spun sa trec peste

esti mai oke decat plimbarile prin ploaie

Ploua...privesc cum apa uda asfaltul si oamenii si cum totul devine dintr-o data mai vibrant, dar si mai singur. Oamenii fug, se ascund de picaturile reci, parca ar fi otrava, unii injura...nimeni nu iubeste ploaia. In cateva minute raman singura in mijlocul strazii, ploaia devine din ce in ce mai puternica, picuri se transforma in bile de apa care se preling peste mine, apa inunda totul, nu iarta nimic...unde o fi disparut toata lumea? Oamenii nu se bucura de ploaie, nu o stiu iubii...ploaia e o femeie complicate, greu de iubit, aroganta, rece , nu se lasa usor si cand vine te inunda, te enerveaza, patrunde peste tot...cum stie ea sa se bage in toate locurile pe care ai vrea sa le ascunzi? Aroganta...daca va continua asa nu isi va gasi nicodata pe cineva, va fi condamnata la o vesnicie de singurate, si noi vom suferii, va veni peste noi...ca o razbunare a propiei existente, de parca putem face noi ceva pentru ea...daca ea nu vrea sa se schimbe...o aroganta,...mult prea mandra, e vina ei..nu vrea sa se schimbe, nu vrea sa lase departe mandria si sa fie mai calda, precum soarele...de ce nu e mereu soare? La ce ne trebuie ploaia ? strica toate planurile si te mai si racesti daca nu te ascunzi la timp...picurii aia care nu vor sa se opreasca odata sunt ca un bici..plini de durere si frustrare...E VINA EI, doamne, e vina ei, nu o iubeste nimeni pentru nu se lasa iubita, uita-te si tu cat de rece poate sa fie...brr...am inghetat, abia astept sa vina soarele , nu imi place frigul, nu o suport pe cucoana asta frustrate care se razbuna pe mine ca e singura...asta e pedeapsa ei, sa bantuie o vesnicie singura, in durere si chin, sa o urasca toata lumea, toti sa fuga de ea...poate asa se invata minte si o sa se schimbe, poate asa se va transforma in caldura sau ii va fi asa rusine de neputina ei si va disparea complet. Picurii devin din ce in ce mai marunti, da semen ca se va opri...ranita de remarci si critici se retrage...oare ea vrea sa fie asa? Cine poate sti...tot ce pot spune sigur e ca dragostea muritorilor nu e asa de complexa, nu e in stare sa iubeasca o fiinta precum ploaia, drgostea oamenilor e platonica, de scurta durata, se risipeste in vant la prima furtuna, iubirea lipseste cu desavarsire din fiecare, toti o cautam ca la final sa nu stiam ce cautam de fapt...oare sa fie ploaia asa greu de iubit?...... da, o fi aroganta si mandra pana la stele...dar ea sa fie de vina? A incercat cineva sa o iubeasca pentru ce e ea? Nu prea cred....toti au fost prea ocupati sa ii spuna sa se schimbe, nimeni nu a incercat sa ii imbratiseze aroganta si sa ii vada toata parile minunate. Toti au vrut doar sa o schimbe, toti au dat in ea cu ce au avut mai bun, au incercat sa o doboara doar pentru ca e diferita...dar doamne...nu toti suntem diferiti? A ales ea sa fie ce e azi? E chiar vina ei pentru ca e mandra si infumurata ? Cativa picuri mi se preling in palma, e aproape moarta, cand o sa mai vina? Va pleca de tot? Va mai incerca vreodata sa isi caute iubirea? Pai...presupun ca da...e ca firea omului...cand e gata sa renunte...speranta iti spune sa continui. Totul in jurul meu era ud, dar ea disapruse....cat a durat 10, 20, 40 de minute? Poate chiar o ora...nu stau bine la capitolul timp, uit de el mereu si cand imi amintesc aflu ca am pierdut prea mult. Cat de mult pot sa iubesc ploaia, prin toata aroganta ei mereu am vazut lumea mai bine...asa totul e mai vibrant, culorile mai puterince si strazile mai sigure, pot fi doar eu, totul e asa sigur prin furtuna...cel mai groaznic lucru pe care trebuie sa il confrunt intr-o zi ploioasa este o alta versuine de-a mea...dar stiu ca nu poate sa apara pentru ca imi tin mintea mult prea ocupata gaduindu-ma ca tu esti mai oke decat plimbarile prin ploaie.