Prolog

19 5 2
                                    

Mă aflu în camera mea. Mă tot gândesc de un timp să o întreb pe bunica, dar dacă se va supăra?  Dacă va crede că nu îmi place să stau cu ea?
Nu, trebuie să o întreb. Vreau să știu dacă părinții mei m-au părăsit sau au pățit ceva. Vreau să știu unde sunt ființele care mi-au dat viață. O iubesc pe bunica, chiar foarte mult. Mă bucur că a avut grijă de mine, că  nu m-a lăsat la greu, dar trebuie să știu.
Îmi fac curaj și cobor la parter, unde ea stătea pe canapea uitându-se la știri.
- Aaaam.....bunico?
- Da, draga mea, ce s-a întâmplat?
-Aș putea să te întreb ceva?
- Desigur, scumpo, ce ai pățit?
- Păi aș vrea să știu unde.....
- Unde sunt părinții tăi, nu-i așa?
- Dar....cum ți-ai dat seama?
- Știam că m-ai devreme sau mai târziu o să mă întrebi asta.
- Și crezi că mi-ai putea spune?
- Off, cred că ești destul de mare că sa afli. Îți voi spune, dar nu acum.
- Dar de ce?
- Pentru că încă nu sunt pregătită, dar  diseară la cină o să afli.
- Promiți?
- Promit, scumpo!

Misterul familiei pierduteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum