În Ochii Ei

Capitolul 1

Nu credeam niciodată ca viața mea se poate schimba la 180° în numai o zi.Ieri,am aflat că părinții mei s-au hotărât să ne mutăm la New York ,dar nici nu vreau să mă gândesc la plecarea din însoritul Phoenix,la prietenele pe care o să le abandonez,la bunica mea care,deși m-a părăsit eu o simt cu mine mereu.

Mă ridic din pat nervoasă și cobor scările pentru a avea o mică discuție cu mama și tata.

-Nu vrea să plec,consider că sunt destul de responsabilă să am grijă de mine,în plus, Becha mi-a zis că mama ei este de acord să rămân la ei.*strig supărată*

-Dar ,draga mea,credeam că ție îți place când călătorim*spune mama îndurerată*

-Să călătorim,nu să ne mutăm*spun dintr-o dată*Nu pot pleca de aici.*adaug cu părere de rău*

-Motivul e că ai găsit pe cineva așa-i?altfel nu-mi explic cum de vrei să rămâi aici*spune tata seminervos*

-Stiți foarte bine că nu este așa ,doar că aici e înmormântată bunica și nu vreau să o las de izbeliște*spun tristă ,curgându-mi o lacrimă*

-Off!scumpo, știm cât de greu îți este ,bunica ne iubea foarte mult ,însă dacă domnul a luat-o la ea ,nu înseamnă că nu ne veghează,este mereu aici,în inima ta.*spune mama blând atingându-mi pieptul*

-Deci vă rog ,o să mă lăsați să stau?*spun cu speranță*

-O să ne gândim la asta*spun cei doi la unison*

*****************************************

-După două zile-

Mă aflu în casă ajutându-i pe părinții mei cu bagajele ,chiar o să îmi fie dor de ei.Au zis că o să mă viziteze o dată pe lună și sunt foarte bucuroasă că rămân aici și mă pot bucura de viață alături de prietenele mele.

Mi-am făcut și eu bagajul deoarece mă mut la Becha,acolo au zis părinții mei că o să fiu în siguranță,deoarece doamna O'brien o să aibă grijă de mine.

Sunt întreruptă din gândurile mele de mama mea:

-Ești sigură că o să fii bine scumpo*spune cu lacrimi în ochi*

-Nu mai plânge mamă,mai mult ca sigur voi fi bine ,nu-mi lipsește nimic,voi o să  veniți din când în când ,nu te mai îngrijora*spun eu hotărâtă*

-Bine*spune ea punându-și o mână pe spatele meu*

-Fetița mea a crescut și nu mai are nevoie de noi*spune tata trist*

-Tată mereu o să fiu fetița voastra,doar că acum decizia mea este să rămân aici pentru moment și mă bucur că ați respectat-o.

-Totul este pregatit,presupun că noi vom pleca acum,să ai grijă de tine*spun cei doi ultima frază la unison,îmbrățișându-mă*

*****

După ce părinții mei au plecat am pornit spre casa Bechăi.Pe drum mă tot gândeam la părinții mei ,știu că eu le-am spus să mă lase ,însă o să îmi lipsească foarte mult,niciodată nu au plecat fără ca eu să îi urmez, însă, o mutare e prea m...

***

Sunt întreruptă din gândurile mele când mă bușesc de un stâlp- în tornada mea de gânduri-dar îmi dau seama că "stâlpul" este ,de fapt, o persoană foarte nervoasă care țipă la mine de mai bine de 2 minute:

-Mă auzi ce spun?*zice persoana*

Îmi ridic capul spre acesta,deoarece e foarte înaltă și zăresc un băiat nervos.-de unde știu?-ei bine mai că voia să mă omoare cu o singură privire dacă ar fi putut.

-Te mai holbezi mult,prințeso?*spune în scârbă*

-Î-îmi pare rău*spun bâlbâindu-mă*

-Ăhă*spune plecând, dând peste mine ,iar eu căzând pe jos*

-Ești un nesimțit*strig eu,însă el nu mă bagă în seamă continuând să meargă în direcția opusă mine,bolborosind cuvinte nu chiar frumoase*

****

Când am ajuns la Rebecha ,i-am povestit totul nervoasă,iar ea doar a râs spunându-mi că se mai întâmplă.

-Tu chiar vorbești serios ?Becha!*spun eu plângându-mă*

-Nu toată lumea ne place,trebuie să te obișnuiești*spune ea blândă*

Mereu a fost mai înțeleaptă și mai calmă decât mine,o iubesc mult pentru asta și nu mi-aș putea închipui o zi fără ea.

-Apropo!*strigă ea trezind și morții*

-O doamne ce-i?*spun ridicând mâinile în aer*

-Sper că nu te superi însă ,nici eu nu știam că o să vină,deci ...*zice ea jenată*

-Ce s-a întâmplat?*întreb uimită de jena pe care o emană*

-Verișorul meu din Hicksville,a venit acum câteva ore până să vii tu și va sta la noi o perioadă,te superi pe mine?*întreabă tristă*

-Aw!sigur că nu,e locuința ta faci ce vrei ,sigur ne vom înțelege de minune dacă sunteți verișori,cine nu s-ar înțelege cu familia ta ,sunteți minunați!*zic veselă*

-Despre asta....*spune ea și mie îmi pică fața*El e mai dificil,mai ignorant,sper doar să vă placeți*zice plină de speranță*

-Stai liniștită,el știe că sunt aici?

-I-am spus că se va muta o prietenă la noi și a zis că-i ok *zice ea serioasă*

Ne oprim din vorbit atunci când mama Rebechăi ne strigă ,spunând că vrea să-mi prezinte pe cineva,iar Becha se uită cu subânțeles la mine.

Coborâm scările împreună și mă uit la  băiatul care vorbește cu tatăl Rebechăi,fiind cu spatele la mine.-un spate destul de cunoscut-.

-Rachel acesta este nepotul meu ,Marco*spune domnul O'brien, iar când băiatul se întoarce îmi pică fața*

-Tu din nou?

Primul capitol ,sper că va plăcut,eventualele greșeli vă rog să le treceți cu vederea deoarece le voi corecta pe parcurs.🤞❤🤞