Înger ce-ai căzut din calde braţe ale raiului,
Te-ai depărtat de lumea ta, a ipoteticului tot,
Prea fraged, mugur tânăr pe ramura olimpiană;
Oedip n-ai fost, braţele-mi să te ţină n-au putut.
Rece infinit şi negru-n urmă ai lăsat,
Să car pe umeri amintire-a ce n-am salvat.
Oh, serafim al veşnicei purităţi, milă, milă-ţi cer.
Ard în iadul propriei conştiinţe, insomnia raţiunii.
