Viata nu e intotdeauna ceea ce pare

99 23 1
                                    

Imi amintesc ca ma simteam de parca as fi avut panza de paianjeni pe ochi. Vedeam totul atat intunecos...... Iar dupa aceea negru. Credeam ca am murit si, deoarece o auzeam pe Margaret credeam ca si ea murise.

Trupul meu era cuprins de spasme din minut in minut.

Ma simteam de parca cineva imi infigea bucati ascutite de gheata in corp.

Dintr-o data toate acestea au trecut si m-am lasat invaluita de relaxarea dulce a somnului.

Dupa mult timp m-am trezit si am deschis ochii.

Nu murisem.

Margaret statea langa mine si imi zambea. Mi-a zis:

- Draga mea, totul e bine. Hai sa bem un ceai si sa ne calmam, de acord?

Am incuviintat, fiind prea obosita sa ma mai impotrivesc.

Abia atunci am observat ca eram intinsa pe un pat. I-am multumit in gand lui Margaret si m-am ridicat, indreptandu-ma spre canapea.

Atunci am observat ca aveam un tatuaj ciudat pe brat.

I-am arata tatuajul lui Margaret si ea a zis ca de acum sunt ucenica ei.

Am izbucnit:

- De ce tocmai eu? Dintre toate fetele, eu? DE CE??????

- Fii calma, draga mea, iti voi spune adevarul despre parintii tai si importanta acelui tatuaj, prin care te-am facut ucenica mea.

M-am calmat si am asteptat sa imi spuna adevarul.

Magie ||PAUZĂ LUNGĂ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum