Totul a început după despărțirea Tallulei și a lui Sean. Într-o seară, la "cuibul" acestora, Sean și gașca lui au pus un pariu cu Pablo și gașca acestuia.
Dacă Pablo va reuși să o bage pe Tallula în patul său până la vacanța de vară, aces...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Slavă Domnului! Nu m-a văzut! Sper că am dat-o pe spate cu complimentul ăla, o fată ca ea ar fi trebuit să fie impresionată ușor. E doar o cumințică d-aia care se dovedește a fi o ușuratică. Dar, orice tip de fată ar fi fost, nu conta. Cu toții știm că nu s-a născut fata care să-mi reziste mie. Mala mía, cred că am fost cam narcisist acum.
Chiar dacă familia mea e putred de bogată și călătorește peste tot, nu puteam rata șansa la un nou pariu câștigat. Și Tallula, oh, Tallula e chiar o provocare.
Când o să afle că eu sunt puștiul cu care s-a cunoscut acum vreo câțiva ani la o tabără, n-o să-i prea placă.
Aveam 14 ani. Părinții mei mă trimiseră într-o tabără de vară, acasă în Barcelona. Era o tabără de muzică, se cânta la chitară, etc... eu, iubeam muzica. Încă o iubesc. Într-o seară, eu și vreo câțiva prieteni plecasem în pădure. Ne-am pierdut unul de altul.
Eram singur. Cel mai mare coșmar al meu. Era întuneric iar mie-mi era frică de întuneric. M-am cuibărit lângă un copac și am început să plâng ca o fetiță. Deodată, am simțit o mână caldă și fină care mă atingea. Brațele ei m-au cuprins strâns într-o îmbrățișare. Era... cel mai frumos sentiment pe care l-am putut simți vreodată. Era ea. La fel de frumoasă, la fel de sinceră, la fel de inocentă și de fragilă.
I-am spus că sunt speriat. Tot ce făcuse ea a fost să zâmbească. M-a luat de mână. Alături de ea am descoperit cerul albastru și plin de stele. Era cea mai frumoasă priveliște pe care o văzusem. Mă simțeam... infinit. M-am uitat înspre ea. Avea același zâmbet inocent și acei ochi căprui. Era frumoasă ca și acum. Inima mi-o luase la galop.
Însă, eram un prost. Nu am putut niciodată să-i spun cum mă simțeam. Eram supărat și mâniat pe sentimentele mele. Și... am făcut cea mai mare greșeală din viața mea. Am început să zic minciuni despre ea prin tabără. Nimeni n-a mai vorbit cu ea. NIMENI. Iar ea, era tristă. Stătea în fiecare seară lângă un copac, scria în jurnalul ei și plângea.
Ce-ar putea fi atât de greu?! O fac să fie a mea, mă culc cu ea, apoi îi dau papucii! Nu?! Da, ok.
Am ajuns acasă, valetul îmi spusese că părinții sunt plecați în altă delegație în străinătate.
M-am așezat pe canapeaua din sufragerie și mi-am scos telefonul din buzunar. Am dat scroll down până la numărul ei. Am sunat-o. Hah... altă proastă. A răspuns.
— De ce întrebi asta? Cumva ai început să iei în considerare și deciziile mele?
— Nu mă provoca, Tallula.
— Ah, da scuze.
— Oh... Tallula își cere scuze. Cât de excitant!
— Du-te dracu'!
— Te iau cu mine.
— Auzi... spune-mi numele tău.
— Ți-am mai spus, o să-l aflii la momentul potrivit.
— Ah, da. Scuză-mă domnule stalker. Trebuia să-mi dau seama că ești doar un idiot, psihopat, obsedat, pedofil, prost, enervant... și lista continuă. De ce-mi faci asta? De ce nu mă lași odată în pace și terminăm cu asta? De ce?! Ce urmează să mi se întâmple și eu nu știu? Ce?!
— Taci dracului din gură, mucoaso. Habarn-ai cu cine vorbești! Te avertizez! Potolește-te acum sau vei regreta.
— Auăleu, ce frică îmi e! Nu mă sperii, idiotule! Ești un nimeni pentru mine.
