𝒯𝒶𝓁𝓁𝒷𝓁𝑜 - ,, 𝙽𝚒𝚌𝚒𝚘𝚍𝚊𝚝ă 𝚍𝚊𝚛 î𝚗𝚝𝚘𝚝𝚍𝚎𝚊𝚞𝚗𝚊 "

; XII ,, Tu "

[Unknown]—,, Alec, mi-am uitat jacheta la tine, am foarte mare nevoie de ea weekend-ul ăsta. Și prin foarte mare nevoie mă refer la FOARTE MARE NEVOIE NE ÎNTÂLNIM ÎN PARCUL DIN CENTRU CA SĂ MI-O DAI "

— ,, Realizezi cu cine vorbești? "

[Unknown]—,, Hai, frate nu mai face pe prostul! Știi că mă așteaptă ăia mâine la frăție ca să lămurim niște chestii despre pariu "
— ,, Ah, bine frate. Dar uh, nu pot ajunge în centru. Ne înâlnim la cafeneaua din partea de sud a orașului, okay? "

[Unknown]—,, Bine, frate! La naiba, va trebui să merg pe jos, am rămas fără benzină "

𝙴𝚊

M-am îmbrăcat cât de repede am putut, din fericire idiotul greșise numărul de telefon. Asta era șansa mea! Șansa mea să-l demasc pe anonimus-iliketostalktallula! Da știu, nu m-am putut gândi la alt nume mai ingenios dar nu contează asta acum, va trebui să mă grăbesc!

M-am trezit din gândurile mele apoi am ieșit din apartament, încuiând ușa apartamentului cât de repede am putut. Am ieșit din bloc, bine... pe scări mă împiedicasem de minim 5 ori dar trecem peste...

Am alergat cât de repede am putut spre cafeneaua din sudul orașului. Era destul de cunoscută, era singura cafenea din acel cartier. Pustiu și tăcut. Vântul bătea ușor, dar briza lui era rece. Eu tremuram de frig deoarece purtam doar o pereche de blugi și un hanorac alb pe care era scris "Levi's".

Am intrat înăuntru, m-am așezat la o masă, scoțându-mi telefonul și punându-mi meniul în fața chipului meu. Știam că anonimul mă cunoștea dar nu voiam să fiu găsită de către el. Planul meu ar eșua.

În timp ce eu eram cufundată-n propriile gânduri, un băiat, părând de 19-20 de ani intră furtunos pe ușa cafenelei uitânduse-n jur. Mi-am ajustat poziția în așa fel încât să nu fiu descoperită. Nu-l puteam vedea în totalitate căci meniul era în fața ochiilor mei.

Am mișcat meniul puțin, acum îl puteam vedea dar el nu mă putea observa pe mine. Era înalt, avea părul de o culoare combinată între un roșu deshis și un portocaliu roșiatic. Detaliile feței erau conturate perfect, ochii lui erau de un căprui ciocolatiu. Era înalt, putra haine de firmă, părea bogat.

Era puțin transpirat, presupun că fugise până aici. Părea genul ăla de tip pe care îl interesează doar banii sau aventurile de-o noapte, sau băutura. Dar să dea naiba de nu era al dracului de frumos. Nu cred că am mai văzut vreodată vreun băiat mai frumos ca el. Dumnezeule, avea un chip perfect!

Oh, Doamne, care-i oare numele tău? Idiotule ce frumos erai când te-am vâzut prima dată. Simțeam cum obrajii-mi luau foc. Să fii tu oare acel individ care-mi dădea mesaje cu număr necunoscut? Să fii tu oare cel ce a intrat în camera mea când era lumina stinsă? Să fii tu oare cel pe care-mi era frică să-l lovesc când mă atingea?

Dumnezeule și cât de familiar îmi păreai! Puteam jura că te mai văzusem undeva! Puteam jura! Dar cred că mintea-mi juca feste. Te vei apropia oare...?