Ultimele zile au fost complet obositoare datorită nunții. Eu și mirele nici măcar nu ne-am mai văzut de la cină, iar până la nuntă nici că o vom mai face!
Urăsc să şiu ca va trebui să îmi petrec restul vieții alături de cineva la care nu țin, iar pe bărbatul iubit nu îl voi mai vedea niciodată!
- Eleonora! În seara asta trebuie să alegem rochia de mireasă, așa că grăbește-te și vino în sala principală unde te așteaptă o mulțime de variante!
Într-adevăr, sala era plină de rochii de mireasă de toate felurile, era visul oricărei fete, dar nu și al meu, atâta timp cât nu am sentimente pentru viitorul meu soț.
- Dragă, eu cred că asta e rochia potrivită! Este acoperită cu diamante foarte prețioase, dantela este superbă, decolteul este unul generos,ceea ce te avantajează, iar richia este una care îți sare imediat în ochi!
- Este frumoasă, dar eu aș vrea o rochie simplă tip sirenă, lungă până în pământ și fară prea multe detalii. O rochie finuță.
- N-ai gusturi la haine, dar fiind nunta ta, tu alegi! Accesorii?
- Pantofii să aibă un toc mic, pentru a mă putea mișca. Ca și bijuterii, un lanț cu perle și o pereche de cercei cu un diamant mic. Nu vreau să fiu prea accesorizată.
- Eu la nunta mea am purtat o grămadă de accesorii! Lanț cu un smarald mare la capăt, cercei rotunzi și 4 brățari pe fiecare mână! Așa se purta pe vremea mea, nu ca acum! Tu și copii de vârsta ta v-ați născut într-o perioadă fără pic de simț al modei!
°°°
- William! Scumpule! Vino să îți vezi fata îmbracată in mireasă!
- Draga mea, ești superbă! Rochia îți vine perfect, ți se potrivește de minune!spune și mă pupă părintește pe frunte.
- Mulțumesc, mulțumesc amândurora! Vă iubesc!
Desigur, am fost doar politicoasă, nu sunt mândră de loc de ce alegere au făcut pentru mine. Abia aștept să scap odată pentru totdeauna de stresul acestei nunți complet nedorite!
20 iulie
A sosit! Ziua puțin așteptată este aici. Se fac ultimele pregătiri deja. Toată lumea este într-o continuă agitație, iar eu, ei bine, mă bucur de ultimele momente de fericire din viața mea. Stau în pat, deja îmbrăcată pentru nefericitul eveniment și scriu în jurnalul meu. Acest jurnal m-a ajutat mereu să mă descarc. De câte ori aveam nevoie să vorbesc cu cineva, îmi scriam gândurile în jurnal, exact ca acum.
*bate cineva la ușă*
- Intră,te rog!
- Eleonora, trebuie să vorbim!
- Julian? Nu știam ca ești deja aici.. Spune!
- Am observat că sentimentele tale pentru tine sunt minime și..
- Te rog, iartă-mă, mă pot schimba, jur!
- Nu, ascultă-mă! Știu că îl iubești pe Nicholas și am un plan pentru a te scoate de aici! Îți vei putea continua viața alături de persoana iubită!
- Oh doamne!Mulțumesc enorm! Care-i planul?
Am ascultat tot ce a avut Julian de spus și am înțeles ce trebuie să fac eu! Planul este unul ce nu ar putea da greș, este perfect!
În drumul spre altar, Julian îmi face discret cu ochiul, semn că totul este gata de a fi pus în aplicare.
- Prințesă Eleonora Anderson, îl luați pe prințul Julian Dupont de soț?
- Da! rostesc eu sigură pe mine.
- Prințe Julian Dupont, o luați pe prințesa Eleonora Anderson de soție?
- Nu!Eleonora,acum!
În mână, aveam un mic aparat ce scotea fum, un fum prin care nu puteai vedea prea multe. Am pornit fumul și am intrat într-o gaură de aerisire în care doar eu puteam intra, datorită faptului că sunt o persoană de statură mică și destul de slabă.
- Gărzi! Gasiți-mi fata! îl aud pe tata țipând în urma mea.
Conform planului, Nicholas mă aștepta într-o caleașcă la ieșire. Mă simțeam în al nouă-lea cer știind că am reușit să fug alături de el.
- Și ce ai de gând să facem acum?mă întreabă el.
- Atâta timp cât sunt alături de tine,fac orice!
- Dacă spui asta, am niște idei care ar putea fi bune!
Se pare că Nicholas a luat la el o sumă generoasă de bani, pentru a ne reface viața la oraș! Ideea lui este minunată, din cauza părinților mei nu am avut niciodată acces în oraș, spuneau că este periculos pentru o prințesă.
Am decis să dormim în caleașcă în seara asta, iar a doua zi, de dimineață să pornim la drum pentru a începe o nouă viață.
