Stateam si ma gandeam.

Stateam si ma gandeam ca societatea e bolnava.

Si ca probabil toti stiu asta dar nimeni nu face nimic.

Si ca de fapt nu e nimic de facut. Si ca cei bogati vor sa ne bage in groapa pe noi cat mai mult ca ei sa ajunga cat mai sus.

Si ca asta e normal in natura...cei puternici rofita de cei slabi.

Si ca e in instinctul nostru, oare poti sa ii invinuiesti pe cei ce profita de altii?

Cei ce ii judeca pe altii sunt de cele mai multe ori ipocriti. Si cei ce ar trebui sa ne ajute vor sa ne disruga.

Stateam si ma gandeam ca viata e mult mai simpla de atat, ca noi am facut-o prea complicata. Si ca esti fortat sa te supui societatii.

Si ca daca incerci sa te opui nu rezolvi nimic, ba chair faci totul mai rau.

Si ca orice am face tot murim si ca atunci cand murim o sa fie ca inainte sa ne nastem.

Multi oameni cauta sa te distruga, multi sunt nefericiti.

Unii nu ti-ar da o felie de paine, altii ti-ar gati.

Toti vrem o schimbare, dar nimeni nu se schimb.

E normal sa ai probleme de motivatie, instinctul iti zice doar "ti-e foame mananca sau vaneaza", nimic nu iti zice "du-te la sala" sau "invata sa iei bacul".

In lumea asta suntem mai singuri decat credem. Si cand crezi ca le stii pe toate de fapt atunci stii cel mai putin.

Stateam si ma gandeam ca viata e ciudata.Ma gandesc mult la asta.Si ca multi m-ar crede nebun daca ar auzi toate astea in persoana.

Si ca toti vrem adevarul, dar nu il credem pentru ca doare prea tare.Ca insist sa stiu chestii cand ar trebui sa tac. Ca imi fac prea mult rau singur.

Societatea e ca un lant trofic, cei mai mari ii mananca pe cei mai mici. E normal sa fie asa, e in sangele nostru.

Oare chiar merita sa fii om? Sau e doar o minciuna pe care ne-o spunem ca sa credem ca e mai bine decat chiar este.

Ma gandeam ca multe din cele scrise aici nu o sa aiba sens pentru multi.Sper ca am motivat macar o persoana sa gandeasca mai mult.

Cateodata gandesc prea mult si nu imi dau seama daca e bine sau nu.Oare sunt oameni care ma inteleg?Sau empatia e doar o iluzie ca sa ne apropiam intre noi si dupa sa ne distrugem reciproc.

Uneori cred ca nu are sens sa traiesti in societatea asta, dar nu ai ce face, trebuie sa te conformezi.

Cei ce fac legea o fac doar pentru ei. Mereu a fost asa si probabil e normal.

Cei care muncesc sunt nerespectati si prost platiti, iar cei ce fura tara nu fac nimic si au salarii enorme.

Ma gandesc uneori ca sunt atatia oameni care gandesc la fel si fac muzica sa schimbe ceva. Totusi nu multi inteleg ce asculta.

Multi inteleg ce am scris aici, altii cred ca sunt nebun.

Cateodata ma intreb ce am facut sa ma urasca atatia oameni. Dupa asta realizez ca eu nu am facut nimic, ei au ales sa o faca.

Mereu sunt confuz cu privire la scopul nostru, incep sa cred ca nu exista un socp.

De multe ori cred ca oamenii au prea multa putere, de aia distrugem natura inconstiet. Banul controleaza totul.

Timpul se masoara in bani. La fel si omul.Daca nu ai bani nu poti fi fericit, e doar o minciuna, dar nici daca ai bani nu poti fi fericit.

Totul e prea complicat pentru a putea toti sa intelegem ce se petrece. Cateodata simt ca ar trebui sa renunt la a incerca sa dau de cap societatii.

Totusi mereu ma intorc la aceleasi probleme pe care nu le pot rezolva, un om singur e inutil.

Ca sa convingi multi oameni nu trebuie sa spui adevarul, daca il spui n-o sa te creada.

Sper ca cei care au inteles ce am de spus o sa imi spuna in comentarii, sunt curios daca o sa existe persoane care sa se regaseasca in aceste idei. Daca v-a placut monologul meu, simtiti-ca liberi sa dati un vote, daca aveti de adaugat sau discutat ceva, sunt deschis la feedback.